TILÍȘCĂ, tiliști, s. f. Plantă erbacee cu rizomul târâtor, cu tulpina acoperită de peri moi, cu flori trandafirii dispuse în ciorchine (Circaea lutetiana). – Et. nec.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

TILÍȘCĂ s. (BOT.; Circaea lutetiana) (reg.) vrăjitoare, vrotilică, iarba-vrăjitoarei.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

tilíșcă (-ști), s. f. – Iarba-vrăjitoarei (Circaea luteniana). – Var. telișcă. Origine necunoscută. Explicația pornind de la sl. tĕlo „imagine” (Cihac, II, 407) sau de la sl. tĕlĭste (Conev 48), bg. teleški „de juncan” (Scriban) nu satisface. Poate este o simplă var. cu schimb. de suf. de la tilincă „fluier”, dacă s-a dezvoltat vreun sens din rădăcina cu această semnificație, cf. trulișcă.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

tilíșcă s. f., g.-d. art. tilíștii; pl. tilíști
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink