TIHUÍ, tihuiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A huidui.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TIHUÍRE s. f. v. TIHUI. [DLRM]
Sursa: Neoficial
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink