TIHNEÁLĂ, tihneli, s. f. (Înv.) Faptul de a-i tihni, de a avea tihnă. [Var.: ticneálă s. f.] – Tihni + suf. -eală.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

TIHNEÁLĂ s. v. astâmpăr, calm, liniște, odihnă, pace, repaus, tihnă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

tihneálă s. f., g.-d. art. tihnélii; pl. tihnéli
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink