TÍHNĂ, tihne, s. f. Liniște deplină, pace, tihnire; viață liniștită, lipsită de griji; odihnă, repaus. ♦ (Înv.) Mulțumire, satisfacție. [Var.: (pop.) tícnă s. f.] – Din tihni (derivat regresiv).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

TÍHNĂ ~e f. Stare de liniște sufletească; lipsă de griji; pace; astâmpăr; odihna. ◊ În ~ netulburat; nestingherit. Fără ~ fără încetare; întruna; neîncetat. [G.-D. tihnei] /v. a tihni
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TÍHNĂ s. 1. v. astâmpăr. 2. liniște, pace, (înv.) isihie. (O viață plină de ~.) 3. liniște, pace, răgaz. (N-are o clipă de ~.) 4. comoditate, confort, liniște. (~ vieții lui a fost tulburată.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Tihnă ≠ larmă, vacarm, zbucium
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

tíhnă s. f., g.-d. art. tíhnei; pl. tíhne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink