TICHIÚȚĂ, tichiuțe, s. f. Diminutiv al lui tichie. ◊ (În basme) Tichiuța dracului = pălărioară înzestrată cu puterea de a-l face nevăzut pe cel care o poartă. [Pr.: -chi-u] – Tichie + suf. -uță.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

TICHIÚȚĂ s. (reg.) tichioară.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

tichiúță s. f. (sil. -chi-u-), g.-d. art. tichiúței; pl. tichiúțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink