tibiálă, tibiále, s.f. (înv.) pulpar, jambieră.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

TIBIÁL, -Ă, tibiali, -e, adj. Care se referă la tibia, care aparține tibiei. [Pr.: -bi-al] – Din fr. tibial.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

TIBIÁL¹ ~ă (~i, ~e) Care ține de tibia; propriu tibiei. /<fr. tibial, lat. tibialis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TIBIÁL² ~i m. Mușchi al tibiei. /<fr. tibial, lat. tibialis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TIBIÁL, -Ă adj., s.m. (Mușchi) al tibiei. [Pron. -bi-al. / < fr. tibial].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TIBIÁL, -Ă adj. al tibiei. (< fr. tibial)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

tibiál adj. m. (sil. -bi-al), pl. tibiáli; f. sg. tibiálă, pl. tibiále
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink