PUNGULÍȚĂ, pungulițe, s. f. 1. Diminutiv al lui pungă; punguță. 2. Plantă erbacee de culoare verde-deschis, cu miros neplăcut, cu flori mici, albe, dispuse în inflorescență (Thlaspi arvense). – Pungă + suf. -uliță.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

PUNGULÍȚĂ ~e f. (diminutiv de la pungă) Plantă erbacee cu tulpina erectă, având frunze înguste sagitale, flori mici, albe sau roz, rău mirositoare și fructe silicule. /pungă + suf. ~uliță
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PĂSTĂIOÁRĂ s. (BOT.; Thlaspi perfoliatum) (reg.) punguliță.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PUNGULÍȚĂ s. 1. v. punguță. 2. (BOT.; Thlaspi arvense) (reg.) țășculiță, punga-popii, tășcuța-ciobanului, buruiana-viermelui.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PUNGULÍȚĂ s. v. păstăioară, traista-ciobanului.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pungulíță s. f., g.-d. art. pungulíței; pl. pungulíțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink