TEȘCHEREA, teșcherele, s. f. 1. (Înv. și fam.) Pungă cu bani; bani. 2. (Înv.) Adeverință, certificat, chitanță. 3. (Înv.) Permis de călătorie; pașaport. – Din tc. tezkere.

teșcherea¹ [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 97/28 / V: (înv) de~, tesche~, (reg) tistir~, tișchir~, tiștir~ sf tistir sn / Pl: ~ele / E: tc tezkere, teskere] 1 sf (Înv) Testimoniu (2). 2 sf (Înv) Autorizație de transport. 3 sf (Înv) Pașaport. 4 sf (Olt; îe) A-și lua ~ua A pleca repede. 5 sf (Mun; îae) A nu mai avea nici o speranță. 6 sf (Reg; îe) A da (cuiva) ~ua A alunga pe cineva. 7 av (Reg; îf tișchirea) Repede. 8 sf (Pfm) Pungă de bani. 9 sf (Olt) Chimir (3). 10 sf (Reg) Pungă de piele pentrupăstrat acte. 11 sf (Reg) Vas de tablă de băut apă. 12 sf (Reg; fig) Cap¹ de om.

teșcherea² sf [At: GHEȚIE, R. M. / V: (reg) tișchir~, tiușchir~ / Pl: ~ele / E: tc testere „ferăstrău”] (Îrg) Rindea (îngustă).

TEȘCHEREA, teșcherele, s. f. 1. (Fam.) Pungă cu bani; bani. 2. (Înv.) Adeverință, certificat, chitanță. 3. (Înv.) Permis de călătorie; pașaport. – Din tc. tezkere.

TEȘCHEREA, teșcherele, s. f. 1. (Astăzi numai familiar) Pungă în care se țin banii. Parcă-i doare ceva? De mîncat, mănîncă, de dormit, dorm, treabă n-au, teșchereaua plină la buzunar. STANCU, D. 389. Nimerise... la case mari, la negustori cu teșchereaua grea. PAS, L. I 92. Pe de o parte opoziție la toartă, pe de altă parte teșcherea la buzunar... Urlă tîrgul, domnule. CARAGIALE, O. I 151. 2. (Învechit) Adeverință, certificat, chitanță. Mi-i plin sînul de atestaturi... Iaca teșcherele și din vremea turcilor. ALECSANDRI, T. I 375. 3. (Învechit) Permis de călătorie; pașaport. Ca să ne ducem cu lînă, cu piei, cu miere sau cu unt peste graniță sau peste Dunăre, ne trebuia pașuș nemțesc sau teșcherea turcească. GHICA, S. 171.

teșchereà f. od. 1. înscris, certificat: teșcherele tot cu pajure împărătești AL.; 2. răvaș de drum: pe când ne trebuia pasuș nemțesc sau teșcherea turcească GHICA. [Turc. TEZKERÈ, chitanță, pașaport].

teșchereá f., pl. ele (turc. [d. ar.] tezkere, pop. teskere). Vechĭ. Azĭ fam. Bilet, certificat, adeverință, pașaport, hîrtie la mînă. – Și tesch- și deșch- (Vechĭ). Greșit „pungă” în CL. 1919, 3, 215).

deșcherea sf vz teșcherea

tescherea sf vz teșcherea¹

tinșchirea sf vz teșcherea²

tistir sn vz teșcherea¹

tistirea sf vz teșcherea¹

tișchirea² sf vz teșcherea²

tișchirea¹ sf vz teșcherea¹

tiștirea sf vz teșcherea¹

tiușchirea sf vz teșcherea²

deșchereá V. teșcherea.

2) teschereá, V. teșcherea.

teșcherea (înv., fam.) s. f., art. teșchereaua, g.-d. art. teșcherelei; pl. teșcherele

teșcherea (înv., fam.) s. f., art. teșchereaua, g.-d. art. teșcherelei; pl. teșcherele, art. teșcherelele

teșcherea s. f., art. teșchereaua, g.-d. art. teșcherelei; pl. teșcherele

TEȘCHEREA s. v. act, adeverință, certificat, chitanță, document, dovadă, hârtie, izvor, înscris, mărturie, pașaport, piesă, recipisă, rindea.

teșcherea s. v. ACT. ADEVERINȚĂ. CERTIFICAT. CHITANȚĂ. DOCUMENT. DOVADĂ. HÎRTIE. IZVOR. ÎNSCRIS. MĂRTURIE. PAȘAPORT. PIESĂ. RECIPISĂ. RINDEA.

teșcherea (-ele), s. f. – 1. Certificat, act. – 2. Permis, pașaport. – Var. tescherea. Mr. teschire. Tc. (arab.) tezkere (Șeineanu, III, 121; Ronzevalle 63), cf. ngr. τεσϰερές, alb., bg., sb. teškere. – Der. tescheregiu, s. m. (secretar al Marelui Vizir), din tc. teskereci.

teșcherea, teșcherele s. f. 1. pungă cu bani 2. bani