teș, teașă [At: DAME, T. 28 / Pl: ~i, ~e / E: ns cf teși] (Reg) 1 a (D. coarnele vitelor) Încovoiat înapoi. 2 a (Pex; d. vite) Cu coarnele date pe spate. 3 s Teșitură (7). 4 s Semn de hotar făcut prin tăierea unui copac.

teș a. adus de tot pe spate (vorbind de coarnele vitelor). [Tras din teșì].

teș, teáșă adj., pl. teșĭ, teșe (d. teșesc). Vest. Încovoĭat înapoĭ, vorbind de coarne.

TEȘ cf. adj. < teșit. 1. Gruiul lui Teș t. (Glos). 2. Teșilă b. (17 B IV 132) și s.; cf. srb.-cr. Tešilo < Tješimir (Rad 82 p. 115). 3. Prob. suf. -un, -ea: Teșunea (17 B I 351).

teș, teașă, adj. (reg.) 1. (corn) încovoiat înapoi; vită cu asemenea coarne. 2. (s.n.) semn de hotar dintr-un copac tăiat.