9 definiții pentru tetrametru

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TETRAMETRU, tetrametri, s. m. Vers grec compus din patru grupe a câte două picioare (patru metri). – Din fr. tétramètre.

TETRAMETRU, tetrametri, s. m. Vers grec compus din patru grupe a câte două picioare (patru metri). – Din fr. tétramètre.

tetrametru sm [At: DER / Pl: ~ri / E: fr tétramètre] (Lit) 1 Vers clasic greco-latin compus dintr-o serie de patru metri (patru grape a câte două picioare). 2 (Pgn) Vers compus din patru unități ritmice.

TETRAMETRU s.m. Vers clasic greco-latin compus dintr-o serie de patru metri (patru grupe a cîte două picioare). [< fr. tétramètre, cf. gr. tetrametron < tetra – patru, metron – măsură].

TETRAMETRU s. m. vers clasic greco-latin din patru unități metrice trisilabice sau șase bisilabice. ◊ vers din patru unități metrice. (< fr. tétramètre)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tetrametru (desp. te-tra-me-tru) s. m., art. tetrametrul; pl. tetrametri, art. tetrametrii

tetrametru (te-tra-me-tru) s. m., art. tetrametrul; pl. tetrametri, art. tetrametrii

tetrametru s. m. (sil. -tra-, -tru), art. tetrametrul; pl. tetrametri, art. tetrametrii

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

TETRAMETRU (< fr. tétramètre < lat. tetrametrus ; cf. gr. tetra, patru și metron, măsură) Vers folosit îu poezia greacă și latină și alcătuit din unități trisilabice – dactili sau anapesti – ori șase unități bisilabice (iambi). Tetrametrul este în fond un alexandrin alcătuit din patru măsuri, cu o cezură mediană. El prezintă forme variate: tetrametrul anapestic, ionicul major tetrametru, ionicul minor tetrametru, coriambul tetrametru, tetrametru arhilonian sau anacreontic. Ex. A fost odaca-n povești... (tetrametru iambic) (M.EMINESCU, Luceafărul)

TETRA- „patru, de patru ori, împătrit”. ◊ gr. tetras „patru” > fr. tétra-, it. id., engl. id., germ. id. > rom. tetra-.~centru (v. -centru), adj., cu patru pinteni; ~cer (v. -cer1), adj., cu patru coarne; ~ciclic (v. -ciclic), adj., care este compus din patru cicluri sau verticile de piese florale; ~cite (v. -cit), s. n. pl., cele patru celule haploide rezultate din diviziunea reducțională a unei celule diploide; ~coc (v. -coc), adj., cu patru bace; ~cromatic (v. -cromatic), adj., compus din patru elemente cromatice; ~cromie (v. -cromie), s. f., 1. Ansamblu de patru culori. 2. Tipar în patru culori; ~dactil (v. -dactil), adj., (despre animale) care prezintă cîte patru degete la fiecare picior; ~dactilie (v. -dactilie), s. f., stare caracterizată prin prezența a patru degete la unul sau la mai multe membre; ~didim (v. -didim), adj., cu patru perechi; ~dinam (v. -dinam), adj., cu patru stamine mai lungi și cu două mai scurte; ~edru (v. -edru), s. n., poliedru cu patru fețe triunghiulare; ~fil (v. -fil2), adj., cu patru frunze sau foliole; ~filetic (v. -filetic), adj., (despre hibrizi) derivat din patru specii deosebite; ~fonie (v. -fonie1), s. f., tehnică de înregistrare și redare muzicală bazată pe folosirea a patru surse acustice; ~genic (v. -genic), adj., 1. (Despre organisme) Care prezintă patru gene diferite pe un locus specific. 2. (Despre caractere) Care este controlat de patru gene; ~gin (v. -gin), adj., (despre flori) cu patru carpele sau patru pistile; ~gon (v. gon2), s. n. poligon cu patru unghiuri și cu patru laturi; ~gonocarp (v. gono-, v. -carp), adj., cu fructe tetragonale; ~gramă (v. -gramă), s. f., nume compus din patru litere; ~lofodont (v. lof/o-, v. -odont), adj., care are patru creste pe același dinte molar; ~logie (v. -logie1), s. f., 1. Ansamblu de patru piese dramatice, prezentate în continuare una după alta, la vechii greci. 2. Serie de patru opere literare sau muzicale legate între ele printr-o idee comună; ~mer (v. -mer), adj., 1. Constituit din patru părți. 2. Care se divide în patru; ~metru (v. -metru1), s. m., vers clasic greco-latin compus din patru unități ritmice; ~mite (v. -mite), s. f. pl., grup de patru cromatide conjugate în cadrul primei profaze meiotice; ~morf (v. morf), adj., cu patru forme diferite; ~pareză (v. -pareză), s. f., diminuare a forței musculare la cele patru membre; ~petal (v. -petal), adj., cu patru petale; ~pil (v. -pil1), s. n., portic cu patru intrări; ~piren (v. -piren), adj., (despre fructe) cu patru sîmburi osoși; ~plegie (v. -plegie), s. f., paralizie afectînd cele patru membre; ~pod (v. -pod), adj., cu patru picioare; ~pode (v. -pod), s. n. pl., supraclasă de vertebrate cu patru membre adaptate pentru deplasarea în mediu acvatic, terestru sau aerian; sin. patrupede; ~podie (v. -podie), s. f., metru ritmic în prozodia greacă, constînd din două dipodii de același fel; ~pter (v. -pter), adj., cu patru aripi; ~silab (v. -silab), adj., s. m., (cuvînt) compus din patru silabe; ~sperm (v. -sperm), adj., (despre fructe) cu patru semințe; ~spor (v. -spor), s. m., grup de patru spori obligatorii formați în sporange; ~sporange (v. spor/o-, v. -ange), s. m., sporange care conține tetraspori; ~sporofit (v. sporo-, v. -fit), s. n., sporofit care produce tetraspori; ~stemon (v. -stemon), adj., cu patru stamine; ~stih (v. -stih), adj., 1. (Despre strofe) De patru versuri. 2. (Despre organe vegetale) Dispus pe patru rînduri sau serii; ~stil (v. -stil), adj., s. n., 1. adj., s. n., (Edificiu) cu patru coloane. 2. adj., (Despre flori) Care are patru stile; ~termă (v. -term), s. f., temperatură medie a celor patru luni mai calde din sezonul de vegetație forestieră; ~tip (v. -tip), s. n., 1. Ască cu tipuri de spori, două parentale și două recombinate. 2. Tetradă constituită din patru genotipuri diferite; ~valent (v. -valent), adj., 1. Care are valența patru. 2. Prevăzut cu patru cromozomi; ~zom (v. -zom), s. m., formațiune alcătuită din patru cromozomi omologi; ~zomie (v. -zomie), s. f., stare a unui organism diploid care prezintă doi cromozomi omologi supranumerari.

Intrare: tetrametru
tetrametru substantiv masculin
  • silabație: te-tra-me-tru info
substantiv masculin (M62)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tetrametru
  • tetrametrul
  • tetrametru‑
plural
  • tetrametri
  • tetrametrii
genitiv-dativ singular
  • tetrametru
  • tetrametrului
plural
  • tetrametri
  • tetrametrilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tetrametru, tetrametrisubstantiv masculin

  • 1. Vers grec compus din patru grupe a câte două picioare (patru metri). DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic