TESTIMÓNIU, testimonii, s. n. (Latinism înv.) Mărturie, dovadă; (concr.) act, document doveditor; certificat, adeverință. – Din lat. testimonium.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

TESTIMÓNIU ~i m. 1) livr. Argument care servește la demonstrarea unui adevăr; mărturie; dovadă; probă. 2) Document prin care se confirmă o probă; certificat; adeverință; dovadă. /<lat. testimonium
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TESTIMÓNIU s.n. (Liv.) Mărturie, dovadă. ♦ (Concr.) Act, document care certifică ceva. [< lat. testimonium].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TESTIMÓNIU s. n. mărturie, dovadă; act, document care certifică ceva. (< lat. testimonium)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

TESTIMÓNIU s. v. adeverintă, certificat, dovadă, indicație, indiciu, mărturie, pildă, probă, semn.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

testimóniu s. n. [-niu pron. -niu], art. testimóniul; pl. testimónii, art. testimóniile (sil. -ni-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink