| testimonial adjectiv | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | testimonial | testimonialul | testimonială | testimoniala |
| plural | testimoniali | testimonialii | testimoniale | testimonialele | |
| genitiv-dativ | singular | testimonial | testimonialului | testimoniale | testimonialei |
| plural | testimoniali | testimonialilor | testimoniale | testimonialelor | |
| vocativ | singular | testimonialule | testimonialo | ||
| plural | testimonialilor | testimonialelor | |||
TESTIMONIÁL, -Ă, testimoniali, -e, adj. (Rar) Care se face prin martori, care se bazează pe o mărturie. [Pr.: -ni-al] – Din fr. testimonial, lat. testimonialis.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
testimoniál (-ni-al) adj. m., pl. testimoniáli; f. testimoniálă, pl. testimoniále
Sursa: DOOM 2
(2005)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TESTIMONIÁL ~ă (~i, ~e) jur. Care se fondează pe testimonii; bazat pe testimonii. Probă ~ă. [Sil. -ni-al] /<fr. testimonial, lat. testimonialis
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TESTIMONIÁL, -Ă adj. (Rar) Care se face prin martori, bazat pe o mărturie. [Pron. -ni-al. / cf. fr. testimonial, lat. testimonialis].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TESTIMONIÁL, -Ă adj. (jur.) care se face prin martori. (< fr. testimonial, lat. testimonialis)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
testimoniál adj. m. (sil. -ni-al), pl. testimoniáli; f. sg. testimoniálă, pl. testimoniále
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*testimoniál, -ă adj. (lat. testimonialis). Făcut pin [!] marturĭ: probă testimonială.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink