teromorfe sfp [At: DN³ / E: fr théromorphés] (Pal) 1 Ordin de reptile fosile acvatice sau terestre, având caractere comune cu stegocefalii și cu mamiferele. 2 (Lsg) Reptilă din ordinul teromorfe (1).

TEROMORFE s.f.pl. (Pal.) Ordin de reptile fosile acvatice sau terestre, avînd caractere comune cu stegocefalii și cu mamiferele; (la sg.) reptilă din acest ordin. [Sg. teromorfă. / < fr. théromorphes, cf. gr. therion – fiară, morphe – formă].

TEROMORFE s. f. pl. ordin de reptile fosile, acvatice sau terestre, având caractere comune cu stegocefalii și cu mamiferele. (< fr. théromorphes)

teromorfă s. f., g.-d. art. teromorfei; pl. teromorfe

teromorfă s. f., g.-d. art. teromorfei; pl. teromorfe

teromorfe s. f. pl.

TERO-₂ „monstru, fiară”. ◊ gr. ther, os „animal sălbatic, fiară” > fr. théro-, engl. id. > rom. tero-. □ ~latrie (v. -latrie), s. f., adorație a animalelor sălbatice; ~morfe (v. -morf), s. f. pl., ordin de reptile fosile acvatice sau terestre, prezentînd caractere comune cu stegocefalii și cu mamiferele; ~pitec (v. -pitec), s. m., maimuță din familia cercopitecidelor, cu biotopul reprezentat prin munți înalți și stîncoși din Etiopia; ~pode (v. -pod), s. n. pl., subordin de reptile dinozauriene carnivore și bipede, apărute în triasic, atingînd dimensiuni uriașe în cretacicul superior.