TERMOREZISTÉNȚĂ, termorezistențe, s. f. Proprietate a unor materiale de a păstra o anumită rezistență mecanică la creșterea temperaturii. – Termo- + rezistență (după fr. thermorésistivité).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

TERMOREZISTÉNȚĂ f. Rezistență la temperaturi înalte. /termo- + rezistență
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TERMOREZISTÉNȚĂ s.f. Proprietate a unui material termorezistent. ♦ (Concr.) (Semi)conductor electric a cărui rezistență este influențată de schimburile de căldură cu mediul înconjurător. [< fr. thermorésistance].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TERMOREZISTÉNȚĂ s. f. proprietate a unui material termorezistent. ◊ (semi)conductor electric a cărui rezistență este influențată de schimburile de căldură cu mediul înconjurător. (< fr. thermorésistance)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

termorezisténță s. f., g.-d. art. termorezisténței; (piese) pl. termorezisténțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink