TERMODINÁMICĂ f. Ramură a fizicii care se ocupă cu studiul legilor generale la care se supun procesele de transformare a căldurii în lucru mecanic și invers. [G.-D. termodinamicii] /<fr. thermodynamique
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TERMODINÁMICĂ s.f. Ramură a fizicii care studiază legile generale cărora le sunt supuse fenomenele care implică transformarea căldurii în lucru mecanic și invers. [Gen. -cii. / < fr. thermodynamique, cf. gr. thermos – cald, dynamis – forță].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

termodinámică s. f., g.-d. art. termodinámicii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TERMODINÁMIC, -Ă, termodinamici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Parte a fizicii al cărei obiect de studiu îl constituie stările de echilibru ale sistemelor fizice și proprietățile generale ale proceselor care conduc spre astfel de stări, procese în care pot interveni și fenomene termice; studiul relațiilor dintre fenomenele mecanice și cele calorice. 2. Adj. Care aparține termodinamicii (1), privitor la termodinamică, de termodinamică. – Din fr. thermodynamique.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TERMODINÁMIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de termodinamică; propriu termodinamicii. /<fr. thermodynamique
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TERMODINÁMIC, -Ă adj. Referitor la termodinamică. [< fr. thermodynamique].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TERMODINÁMIC, -Ă I. adj. referitor la termodinamică. II. s. f. ramură a fizicii care studiază legile generale cărora le sunt supuse fenomenele ce implică transformarea căldurii în lucru mecanic și invers. (< fr. thermodynamique)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

termodinámic adj. m. dinamic
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink