TERMISTÓR, termistori, s. m. Semiconductor a cărui rezistență variază puternic cu temperatura. – Din engl. thermistor.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TERMISTÓR s.n. (Fiz.) Rezistor a cărui rezistență electrică variază odată cu temperatura. [< fr. thermistor].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TERMISTÓR s. n. semiconductor a cărui rezistență electrică variază în raport cu temperatura. (< engl. thermistor)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
termistór s. n. (sil. mf. -stor), pl. termistoáre
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
termistór s.n., s.m. (fiz.) ◊ „Nu ne-ați spus totuși ce sunt termistoarele [realizate la Cluj] Niște elemente de circuit în semiconductoare care au proprietatea de a-și modifica rezistența electrică în raport de temperatură. Se folosesc la protecția circuitelor și a tuburilor electrice, la pornirea motoarelor, la reglarea temperaturii etc.” R.l. 10 I 75 p. 3; v. și microproducție (din fr., engl. thermistor; PR 1956; DF, DMA, LTR, DTR, TDE, DTM; DN3, DEX-S)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink