TERMINATÓR, terminatoáre, s.n. Linie marginală, opusă limbului, care desparte partea luminată de soare de cea obscură de pe discul lunii și al planetelor. (cf. fr. terminateur)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de tavi | Semnalează o greșeală | Permalink

terminatór s. n., pl. terminatoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink