-term [At: DN³ / E: fr -therme, it -termo] Element secund de compunere savantă cu semnificația: 1 Termic (1). 2 Căldură (4). 3-4 (Referitor la) temperatură.

TERM¹- v. termo-.

-TERM² Element secund de compunere savantă cu semnificația „termic”, „căldură”, „(referitor la) temperatură”. [< fr. -therme, it. -termo, cf. gr. thermon].

TERMO- Element de compunere însemnând „căldură”, care servește la formarea unor substantive și a unor adjective. – Din fr. thermo-.

termo- [At: CADE / E: fr thermo- cf gr Θέρμη „căldură”] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1-2 (Referitor la) temperatură. 3 Căldură.

TERMO- Element de compunere care înseamnă „căldură” și care servește la formarea unor substantive și a unor adjective. – Din fr. thermo-.

TERMI- v. termo-.

TERMIE s.f. 1. (Liv.) Temperatură. 2. (Fiz.) Unitate de măsură a cantității de căldură, egală cu căldura produsă prin transformarea în energie termică a unei unități de lucru mecanic; megacalorie. // Element secund de compunere savantă cu semnificația „căldură”, „temperatură”. [< fr. thermie, it. termia, cf. gr. thermon].

TERMO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) căldură”, „temperatură”, „termic”. [Var. term-, termi-, scris și thermo-. / < fr. thermo-, it. termo-, cf. gr. thermon].

THERMO- v. termo-.

-TERMIE² elem. term(o)-.

TERM(O)-, -TERM, -TERMIE elem. „căldură, temperatură, termic”. (< fr. therm/o/-, -therme, -thermie, cf. gr. thermos, therme)

TERMO- elem. term(o)-.

țărm n, pl. urĭ (lat. *térmulus [var. din termen și términus], termin, hotar, de unde s’a făcut *țărmur, țărmurĭ m., apoĭ, după mal, malurĭ, s’a făcut un sing. neutru țărm. Cp. cu ram și ramură). Rar. Mal (de mare, de rîŭ, de lac): luntrea a ajuns la țărm. – În L. V. m. țărmure, pl. art. țărmuriĭ. Rar țermure. Și azĭ scriŭ uniĭ țerm.^[1]

țerm, V. țărm.

-TERM „căldură, radiație, termic”. ◊ gr. therme „căldură” > fr. -therme, germ. -therm, it. -thermo > rom. -term.

-TERMIE „căldură, radiație termică”. ◊ gr. therme „căldură” > fr. -thermie, germ. id., it. -termia, engl. -thermy > rom. -termie.

TERMO- „căldură, temperatură”. ◊ gr. therme „căldură” > fr. thermo-, engl. id., germ. id., it. termo- > rom. termo-. □ ~anemometru (v. anemo-, v. -metru₁), s. n., instrument pentru determinarea vitezei vîntului, bazat pe măsurarea rezistenței electrice a unui filament încălzit; ~barograf (v. baro-, v. -graf), s. n., termobarometru înregistrator; ~barometru (v. baro-, v. -metru₁), s. n., aparat utilizat pentru măsurarea temperaturii și a presiuni; ~biogramă (v. bio-, v. -gramă), s. f., curbă care indică cantitatea de căldură degajată de un sistem viu, individ, populație sau biocenoză; ~biologie (v. bio-, v. -logie₁), s. f., disciplină care se ocupă cu studierea efectelor temperaturii asupra organismelor vii; ~cleistogamie (v. cleisto-, v. gamie), s. f., autofecundare a florilor rămase nedeschise din cauza temperaturii nefavorabile; ~clină (v. -clin), s. f., zonă termică dintr-un lac adînc, care separă două straturi de apă la temperaturi diferite; ~cromie (v. -cromie), s. f., proprietate a unor substanțe colorate de a se închide la culoare prin încălzire și de a reveni la nuanța inițială la răcire; ~dinamic (v. -dinamic), adj., referitor la transferul de energie termică; ~estezie (v. -estezie), s. f., sensibilitate la variațiile de temperatură; ~esteziometru (v. estezio-, v. -metru₁), s. n., instrument pentru măsurarea sensibilității la căldură; ~fază (v. -fază), s. f., etapă de iarovizare a plantelor; ~fen (v. -fen), adj., s. n., (genotip) a cărui expresie fenotipică este influențată de temperatura ambiantă; ~fil (v. -fil₁), adj., (despre plante, bacterii etc.) care poate trăi la temperaturi ridicate; ~filie (v. -filie₁), s. f., preferință a unor organisme pentru temperaturile ridicate; ~fite (v. -fit), s. f. pl., plante iubitoare de căldură; ~genetic (v. genetic), adj., care stimulează producerea de căldură în organism; ~geneză (v. -geneză), s. f., proces de producere a energiei calorice de către organismul animal; ~gramă (v. -gramă), s. f., curbă de înregistrare grafică a temperaturii; ~higrograf (v. higro-, v. -graf), s. n., aparat pentru măsurarea temperaturii și umidității aerului;^[1] ~liză (v. -liză), s. f., 1. Descompunere a unei legături chimice cu ajutorul căldurii. 2. Proces fiziologic prin care organismul cedează mediului ambiant surplusul de căldură; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul căldurii; ~manometru (v. mano-, v. -metru₁), s. n., aparat care indică în același timp temperatura și presiunea; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., ramură a fizicii care se ocupă cu metodele de măsurare a temperaturii; ~metrograf (v. metro-₂, v. -graf), s. n., termometru înregistrator; ~metru (v. -metru₁), s. n., instrument pentru măsurarea temperaturii; ~morfoză (v. -morfoză), s. f., modificare morfologică a unui organ datorat temperaturii; ~nastie (v. -nastie), s. f., mișcare produsă de variații termice la unele flori, care se închid la frig și care se deschid la cald; ~pexie (v. -pexie), s. f., proprietate pe care o au corpurile fizice de a fixa căldura; ~plaste (v. -plast), s. n. pl., mase plastice avînd proprietatea de a se înmuia prin încălzire; ~plastic (v. -plastic), adj., (despre substanțe) care devine plastic sub influența căldurii și a presiunii; ~scop (v. -scop), s. n., aparat utilizat la punerea în evidență a unei diferențe de temperatură; ~scopie (v. -scopie), s. f., operație de măsurare a temperaturii; ~sferă (v. -sferă), s. f., strat atmosferic în care temperatura crește odată cu altitudinea; ~stat (v. -stat), s. n., aparat care servește la menținerea unei temperaturi constante într-o incintă sau într-un circuit; sin. termoregulator; ~static (v. -static), adj., care este apt de a menține o anumită temperatură; ~stenoterme (v. steno-, v. -term), s. n. pl., organisme adaptate la anumite temperaturi ridicate; ~taxie (v. -taxie), s. f., mișcare de locomoție a microorganismelor în direcția temperaturii optime; ~telefon (v. tele-, v. -fon), s. n., telefon la care vibrațiile sonore sînt produse prin vibrațiile de temperatură ale unui fir subțire de platină; ~terapie (v. -terapie), s. f., utilizare a căldurii în scop terapeutic; ~tropofitie (v. tropo-, v. -fitie), s. f., formațiune vegetală caracterizată printr-un anotimp cald și unul rece.