TERITÓRIU, teritorii, s. n. Întindere de pământ delimitată prin granițele unui stat sau ale unei unități administrative și supusă suveranității statului respectiv. – Din lat. territorium, fr. territoire.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TERITÓRIU ~i n. Întindere de pământ cu limitele precis stabilite (aparținând unei entități geografice, unui stat sau unei unități administrative). /<lat. territorium, fr. territoire
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TERITÓRIU s.n. Întindere de pământ (limitată de hotare) care aparține unui stat, unei provincii, unui oraș, unei autorități etc. [Pron. -riu. / < lat. territorium, cf. fr. territoire].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TERITÓRIU s. n. 1. spațiu geografic determinat prezentând o unitate fizică sau politică. ◊ porțiune de pe glob, incluzând uscatul, subsolul, apele și spațiul aerian de deasupra lor, care se află sub suveranitatea deplină și exclusivă a unui stat. 2. spațiu limitat care asigură necesitățile de supraviețuire, alimentare și apărare ale unui animal sau grup de animale. 3. (anat.) ansamblu de organe, mușchi și porțiuni ale pielii în care este distribuit un vas sau un nerv. (< lat. territorium, fr. territoire)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

TERITÓRIU s. 1. v. loc. 2. v. cuprins. 3. pământ, regiune, ținut. (Se află pe un ~ străin.) 4. v. regiune. 5. teritoriu extravilan v. extravilan; teritoriu intravilan v. intravilan.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

teritóriu s. n. [-riu pron. -riu], art. teritóriul; pl. teritórii, art. teritóriile (sil. -ri-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink