TEORÉTIC, -Ă, teoretici, -ce, adj. Privitor la teorie; bazat pe teorie (nu pe experiment); referitor la conținutul de idei. ♦ Care este de natura teoriei, care nu afectează activitatea practică. ♦ Abstract, noțional, conceptual; speculativ. [Pr.: te-o-] – Din germ. theoretisch, lat. theoreticus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TEORÉTIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de teorie; propriu teoriei. Studiu ~. 2) Care ține de domeniul teoriei pure și neglijează latura practică a lucrurilor; rupt de practică. /<lat. theoreticus, germ. theoretisch, fr. théoreque
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TEORÉTIC, -Ă adj. Referitor la teorie; întemeiat pe teorie. ♦ Specific teoriei; (p. ext.) abstract, rupt de practică. [< germ. theoretisch].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TEORÉTIC, -Ă adj. 1. referitor la teorie; bazat pe teorie. ◊ specific teoriei; (p. ext.) abstract, rupt de practică; speculativ. 2. (și adv.) în mod abstract. (< germ. theoretisch, fr. théorétique, lat. theoreticus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

TEORÉTIC adj. 1. (înv.) teoreticesc, teoric. (Baza ~ a unei științe.) 2. abstract. (Ipoteze ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TEORÉTIC s. v. teoretician.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

teorétic adj. m. (sil. te-o-), pl. teorétici; f. sg. teorétică, pl. teorétice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink