TEOLOGÍE s. f. Disciplină care se ocupă cu expunerea și fundamentarea teoretică a izvoarelor și dogmelor unei religii. [Pr.: te-o-] – Din fr. théologie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

TEOLOGÍE f. Disciplină care se ocupă cu expunerea și fundamentarea teoretică a izvoarelor și învățăturilor unei religii. [G.-D. teologiei; Sil. -te-o-] /<fr. théologie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TEOLOGÍE s.f. Disciplină care se ocupă cu expunerea și fundamentarea teoretică a izvoarelor și învățăturilor unei religii. ♦ Studiu asupra lui Dumnezeu. ♦ Tratare speculativă care, din interiorul fiecărei religii, studiază divinitatea, puterile și atributele acesteia. [Gen. -iei. / cf. fr. théologie, it., lat., gr. theologia < theos – zeu, logos – studiu].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TEOLOGÍE s. f. disciplină care se ocupă cu expunerea și fundamentarea teoretică a izvoarelor și dogmelor unei religii. ♦ ~ dialectică = curent teologic protestant modern care folosește în domeniul cunoașterii religioase metoda dialectică sub forma unui dialog între Dumnezeu și om. (< fr. théologie, gr., lat. theologia)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

TEOLOGÍE s. (BIS.) (înv.) bogoslovie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

teologíe (-íi), s. f. – Studiul dogmelor unei religii, doctrină a bisericii. – Var. înv. teologhie și der. Gr. θεολογία (sec. XVII) și modern din fr. théologie. – Der. teolog, s. m., din fr. théologue; teologic, adj., din fr. thélogique; teologal, adj., din fr. théologal.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

teologíe s. f. (sil. te-o-), art. teología, g.-d. art. teologíei; pl. teologíi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink