TEOGONÍE, teogonii, s. f. Totalitatea miturilor privind originea zeilor și genealogia lor; totalitatea zeilor care, având aceeași origine, alcătuiesc mitologia unor popoare vechi. [Pr.: te-o-] – Din fr. théogonie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TEOGONÍE ~i f. 1) Totalitate a miturilor despre originea și genealogia zeilor. 2) Totalitate a divinităților religiei politeiste. [G.-D. teogoniei] /<fr. théogonie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TEOGONÍE s.f. Totalitatea miturilor care au ca temă originea zeilor; genealogia zeilor. ♦ Totalitatea divinităților unei religii politeiste. [Gen. -iei. / < fr. théogonie, cf. gr. theos – zeu, gonos – generație].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TEOGONÍE s. f. 1. (în religiile politeiste) reprezentare mitologică despre originea și genealogia zeilor. 2. totalitatea divinităților unui popor. (< fr. théogonie)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

teogoníe s. f. (sil. te-o-), art. teogonía, g.-d. art. teogoníei; pl. teogoníi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink