TEOFANÍE s. f. (Livr.) Apariție sau manifestare a divinității. [Pr.: te-o-] – Din fr. théophanie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TEOFANÍE s.f. (Rel.) 1. Apariție sau manifestare a divinității în formă personală ori impersonală. 2. Obiect în care s-ar realiza manifestarea divină. [Pron. te-o-, gen. -iei. / cf. it. teofania, gr. theophaneia – apariție a divinității].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TEOFANÍE s. f. apariție, manifestare a divinității sub formă materială. (< fr. théophanie)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

teofaníe s. f. (sil. te-o-), art. teofanía, g.-d. art. teofaníei; pl. teofaníi, art. teofaníile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

teofaníe, teofanii s. f. 1. Formă de apariție, revelație, întrupare sau manifestare senzorială a unei divinități în fața oamenilor. 2. (Art.) Sărbătoare creștină din primele trei secole în cinstea arătării Sfintei Treimi la râul Iordan, când s-a botezat Iisus Hristos, prăznuită la 6 ianuarie; epifania. – Din gr. theofaneia.
Sursa: D.Religios (1994) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink