TEOCRÁTIC, -Ă, teocratici, -ce, adj. Care aparține teocrației, privitor la teocrație; de natură teocratică. [Pr.: te-o-] – Din fr. théocratique.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TEOCRÁTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de teocrație; propriu teocrației. Conducere ~că. /<fr. théocratique
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TEOCRÁTIC, -Ă adj. Referitor la teocrație. [< fr. théocratique].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

teocrátic adj. m. (sil. te-o-cra-), pl. teocrátici; f. sg. teocrátică, pl. teocrátice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink