TEOCRÁT, teocrați, s. m. (Rar) Persoană care exercită o putere teocratică. [Pr.: te-o-] – Din fr. théocrate.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TEOCRÁT ~ți m. înv. 1) Persoană care deținea puterea într-un stat teocratic. 2) Adept al teocrației. /<fr. théocrate
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TEOCRÁT s.m. (Rar) Membru al unei teocrații. ♦ Cel care exercită o putere teocratică. [Pron. te-o-. / < fr. théocrate, cf. gr. theos – zeu, kratos – putere].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TEOCRÁT s. m. membru al unei teocrații. (< fr. théocrate)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

teocrát s. m. (sil. te-o-crat), pl. teocráți
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink