8 definiții pentru «tentativă»   declinări

TENTATÍVĂ, tentative, s. f. Acțiune întreprinsă în scopul de a realiza ceva, fără siguranța izbânzii; încercare (neizbutită). ♦ (Jur.) Încercare de a săvârși o infracțiune. – Din fr. tentative.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TENTATÍVĂ ~e f. 1) Acțiune prin care se încearcă să se ajungă la un rezultat; încercare. 2) jur. Încercare de a comite o infracțiune. /<fr. tentative
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TENTATÍVĂ s.f. Acțiune întreprinsă în scopul de a realiza ceva, fără a avea însă siguranța izbândei; încercare (neizbutită). ♦ (Jur.) Încercare de a săvârși o infracțiune. [Cf. fr. tentative, it. tentativo].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TENTATÍVĂ s. f. 1. acțiune întreprinsă în scopul de a realiza ceva, fără siguranța izbânzii; încercare (neizbutită). 2. (jur.) încercare de a săvârși o infracțiune. (< fr. tentative)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

TENTATÍVĂ s. încercare. (O ~ de record.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

tentatívă s. f., g.-d. art. tentatívei; pl. tentatíve
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

tentativă, tentative s. f. (deț.) deținut care se străduiește să obțină o poziție cât mai convenabilă în penitenciar.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

tentativă de sarmale expr. (deț.) amestec de arpacaș cu varză.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink