TENTÁCUL, tentacule, s. n. Fiecare dintre apendicele mobile, nearticulate, musculoase și sensibile ale unor animale (acvatice), care servește la pipăit, la apucat prada și uneori la deplasare. – Din fr. tentacule, lat. tentaculum.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TENTÁCUL ~e n. (la unele animale acvatice) Organ alungit, musculos și mobil, care servește la pipăit, la prinderea hranei și la mișcare. /<fr. tentacule
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TENTÁCUL s.n. Fiecare dintre apendicele mobile și nearticulate ale unor animale, care servesc ca organ tactil, de prindere și de mișcare. [< fr. tentacule, cf. lat. tentaculum].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TENTÁCUL s. n. fiecare dintre apendicele mobile, nearticulate ale unor animale acvatice, care servesc ca organ tactil, prehensil și de mișcare. (< fr. tentacule, lat. tentaculum)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

tentácul s. n., pl. tentácule
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink