TENTÁȚIE, tentații, s. f. Ispită, ademenire, dorință. [Var.: tentațiúne s. f.] – Din fr. tentation.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TENTÁȚIE ~i f. 1) Motiv care atrage o persoană la acțiune; dorință puternică de a realiza sau a obține ceva; ispită. 2) rel. Impuls care împinge omul la săvârșirea unui păcat. [G.-D. tentației; Sil. -ți-e] /<it. tentazione, fr. tentation
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TENTÁȚIE s.f. Ispită, ademenire, atracție. [Gen. -iei, var. tentațiune s.f. / cf. fr. tentation].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TENTÁȚIE s. f. ispită; atracție; dorință. (< fr. tentation, lat. tenptatio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

TENTÁȚIE s. ademenire, atracție, ispită, seducere, seducție, (înv.) blaznă, iscușenie, năpastă, săblaznă, scandală, (fig. rar) nadă. (N-a rezistat ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

tentáție s. f. (sil. -ți-e), art. tentáția (sil. -ți-a), g.-d. art. tentáției; pl. tentáții, art. tentáțiile (sil. -ti-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink