tensometrie sf [At: M. D. ENC. / E: fr tensométrie] Ansamblul metodelor experimentale utilizate pentru detenninarea tensiunilor (6) din piesele finite supuse la solicitări, prin măsurarea deformațiilor în câteva puncte de pe suprafața lor.

TENSOMETRIE s.f. Determinare a tensiunilor din piesele finite supuse la solicitări, prin măsurarea deformațiilor. [Gen. -iei. / < fr. tensométrie, cf. lat. tensus – întins, gr. metron – măsură].

TENSOMETRIE s. f. metodă experimentală de determinare a deformărilor din corpurile solide supuse unor tensiuni mecanice prin măsurarea deformațiilor liniare. (< fr. tensométrie)

TENSOMETRIE f. Determinare a tensiunilor pieselor finite supuse la solicitări. /<fr. tensométrie

tensometrie (desp. -me-tri-) s. f., art. tensometria, g.-d. tensometrii, art. tensometriei

tensometrie (-me-tri-) s. f., art. tensometria, g.-d. tensometrii, art. tensometriei

tensometrie s. f. (sil. -tri-), art. tensometria, g.-d. tensometrii, art. tensometriei

TENSO- „alungire, deformație”. ◊ L. tensus „întins, alungit” > fr. tenso-, germ. id., engl. id > rom. tenso-. □ ~metrie (v. -metrie₁), s. f., determinare a tensiunilor din piesele finite supuse la solicitări, prin măsurarea deformărilor; ~metru (v. -metru₁) s. n., instrument pentru măsurarea deformației pieselor supuse la tensiuni exterioare.