tenodeză sf [At: DN³ / Pl: ~ze / E: fr ténodèse] (Med) Intervenție chirurgicală prin care un tendon (1) este fixat la os, astfel încât să limiteze sau să anuleze o mișcare într-o articulație.

TENODEZĂ s.f. (Med.) Intervenție chirurgicală prin care un tendon este fixat la os, astfel încît să limiteze sau să anuleze o mișcare într-o articulație. [< fr. ténodèse, cf. gr. tenon – tendon, desis – legare].

TENO- „tendon, ligament”. ◊ gr. tenon „tendon” > fr. téno-, germ. id., it. id. > rom. teno-. □ ~cite (v. -cit), s. n. pl., celule conjunctive modificate prinse între fibrele tendoanelor; ~deză (v. -deză), s. f., operație chirurgicală de fixare a unui tendon de os; ~fite (v. -fit), s. n. pl., formațiuni osoase metaplazice sau cartilaginoase, apărute accidental în structura unui tendon; ~liză (v. -liză), s. f., intervenție medicală prin care un ligament este desprins din țesuturile din jur; ~logie (v. -logie₁), s. f., ramură a anatomiei care se ocupă cu studiul tendoanelor; ~patie (v. -patie), s. f., nume generic pentru afecțiunile tendoanelor; ~plastie (v. -plastie), s. f., operație de chirurgie plastică de refacere a unui tendon distrus; sin. tenontoplastie; ~rafie (v. -rafie), s. f., sutură medicală a ligamentelor; ~tom (v. -tom), s. n., instrument chirurgical utilizat în tenotomie; ~tomie (v. -tomie), s. f., operație chirurgicală de secționare a unui tendon; sin. tenontotomie.