TEMPORIZATÓR, -OÁRE, temporizatori, -oare, adj. Care tărăgănează. – Din fr. temporisateur.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

TEMPORIZATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care temporizează; care tărăgănează. /<fr. temporisateur
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TEMPORIZATÓR, -OÁRE adj. Care temporizează. [Cf. fr. temporisateur].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TEMPORIZATÓR, -OÁRE I. adj., s. m. f. (cel) care temporizează. II. s. n. aparat care introduce intenționat un interval de timp între începutul și sfârșitul funcționării unui dispozitiv electric sau electronic. (< fr. temporisateur)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

temporizatór adj. m., pl. temporizatóri; f. sg. și pl. temporizatoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink