2 intrări

38 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TEL, teluri, s. n. 1. Instrument de sârmă cu mâner folosit în bucătărie pentru a bate albușul de ou, frișca, crema etc. 2. Resort, arc de sârmă (de oțel) folosit la canapele, somiere, fotolii etc.; drot. ♦ (Rar) Sârmă care susține și întărește forma unui corset. 3. Coardă mică de metal la un instrument muzical. – Din tc. tel.

TEL, teluri, s. n. 1. Instrument de sârmă cu mâner folosit în bucătărie pentru a bate albușul de ou, frișca, crema etc. 2. Resort, arc de sârmă (de oțel) folosit la canapele, somiere, fotolii etc.; drot. ♦ (Rar) Sârmă care susține și întărește forma unui corset. 3. Coardă mică de metal la un instrument muzical. – Din tc. tel.

ȚEL, țeluri, s. n. 1. Punct, loc la care cineva vrea să ajungă; p. ext. obiectiv către care tinde cineva, punct final; scop. 2. (Înv.) Punct, semn care se ochește, care trebuie nimerit când se trage cu o armă; țintă. ♦ Cătarea puștii. ◊ Loc. adv. În țel sau în țelul puștii = în bătaia puștii. ♦ Dispozitiv de ochire așezat în interiorul lunetei unei arme. – Cf. germ. Ziel, rus. țel, magh. cel.

ȚEL, țeluri, s. n. 1. Punct, loc la care cineva vrea să ajungă; p. ext. obiectiv către care tinde cineva, punct final; scop. 2. (Înv.) Punct, semn care se ochește, care trebuie nimerit când se trage cu o armă; țintă. ♦ Cătarea puștii. ◊ Loc. adv. În țel sau în țelul puștii = în bătaia puștii. ♦ Dispozitiv de ochire așezat în interiorul lunetei unei arme. – Cf. germ. Ziel, rus. țel, magh. cel.

tel sn [At: (a. 1792) ap. ȘIO II1, 353 / Pl: ~uri / E: tc tel] 1 (Îrg) Fir de metal Si: sârmă. 2 (Îrg) Sârmă care susține și întărește forma unui corset. 3 (Pop) Fir de metal auriu sau argintiu din care se face beteala miresei. 4 (Pop; pex) Beteală (2). 5 Coardă mică de metal la un instrument muzical. 6 Arc de sârmă (de oțel) folosit la somiere, canapele, fotolii etc. Si: drot. 7 (Pex) Spirală. 8 Instrument de sârmă cu mâner folosit în bucătărie pentru bătut ouăle, crema, frișca etc.

țel sn [At: (a. 1835) URICARIUL, XIV, 50 / V: (reg) țil, țir, țul, țuli, țev, țeu / Pl: ~uri / E: ger Ziel, rs цель, mg cél] 1 (Îrg) Punct care este ochit și care trebuie nimerit când se trage cu o armă Si: țintă1 (20). 2 (Reg; îcs) De-a lapta-n țir, de-a lopta-n țul, de-a mingea (sau mincea) pe (sau în) țel Oină1. 3 (Reg; îcs) De-a țălu Nume dat unui joc de copii în care unul bate mingea și toți ceilalți încearcă să o prindă. 4 (Reg) Țeh2 (31). 5 (Reg; îf țuli) Răzor între două ogoare Si: miezuină. 6 Cătarea puștii. 7 (Îlav) În ~ sau în ~ul puștii În bătaia puștii. 8 (Reg; îe) A lua ~ul (ori pe ~) sau a ține ~ul (ori la ~) sau a se uita (ori a căuta) pe ~ A ochi cu pușca. 9 Punct spre care se îndreaptă cineva sau ceva Si: țintă1 (34). 10 (Pex) Țintă1 (39). 11 (Reg; îf țuli) Soroc.

TEL, teluri, s. n. 1. Instrument de sîrmă, folosit în bucătărie pentru a bate frișca, albușul de ou etc. 2. Resort de sîrmă (de oțel) la canapele, fotolii, paturi etc. Săltînd ca pe teluri de oțel, copila trecu pe dinaintea lui. SADOVEANU, Z. C. 154. ♦ (Rar) Sîrmă care susține și întărește forma unui corset. Corset cu teluri de criță, cum se purta pe vremuri. HOGAȘ, H. 103. 3. Mică coardă de metal la un instrument muzical. Mi se rupsese la tambură telul. PANN, P. V. III 136.

ȚEL, țeluri, s. n. 1. Punct, loc la care vrea cineva să ajungă (v. țintă); p. ext. obiectiv către care tinde cineva, punct final (v. scop). Spre soare ni-e gîndul și mergem spre el, Lumina ni-e țintă și binele țel. COȘBUC, P. II 103. Singurul țel al vieții mele era să pot și eu adăogi o frunză la coroana strălucită a patriei mele. ALECSANDRI, O. P. 16. Văd că mă depărtez de țelul meu, prefer dar a sfîrși scrisoarea. NEGRUZZI, S. I 262. 2. (Învechit și regional) Punct, semn care se ochește, care trebuie nimerit cînd se trage cu o armă; țintă. ◊ Expr. A trage la țel sau a împușca în țel = a trage la țintă. (Cu pronunțare regională) Acolo era o mulțime de cătane la pușcate-n țăl. RETEGANUL, P. III 18. ♦ Vîrful cătării unei puști. Băgă mîna în torbă, scoase o lumînărică de ceară albă, o lipi la buza puștii, deasupra țelului. GANE, N. III 137. ◊ Loc. adv. În țel sau în țelul puștii = în bătaia puștii. Mai bine le-aș avea [babițele] în țelul puștii. SADOVEANU, O. L. 17. Am pus-o [pușca] la ochi și am așteptat să-mi vie ursul în țel. GANE, N. I 130.

TEL1 s. n. colină artificială formată din ruinele unor așezări antice. (< fr. tell)

TEL ~uri n. 1) Obiect de bucătărie, constând dintr-un arc în spirală cu mâner, folosit pentru a bate albușurile de ou sau cremele. 2) Resort de sârmă folosit la mobila pe arcuri (canapele, fotolii). /<turc. tel

ȚEL ~uri n. 1) Anticipare mintală a rezultatului spre care este orientată o activitate; scop. 2) pop. Punct în care ochește cineva cu o armă; țintă. /< germ. Ziel, rus. țel’, ung. cel

tel n. 1. fir de fier, de oțel; 2. cea mai mică coardă a unui instrument muzical: mi se rupse la tambură telul PANN; 3. beteala miresei (în Dobrogea). [Turc. TEL].

țel n. Mold. 1. țintă; 2. fig. scop: ea pășește cu pas mare către un țel de mult dorit AL. [Rus, ȚELĬ (din nemț. Ziel)].

tel n., pl. urĭ (turc. tel, sîrmă; ngr. teli). Sîrmă groasă (ca cea de telegraf saŭ de telefon). Drot, resort de sîrmă la canapele. Coardă supțire de oțel la un instrument muzical. Dobr. Peteală. Trans. Fir de aur saŭ de argint întrebuințat la broderie.

țel n., pl. urĭ (rus. cĭelĭ, d. germ. ziel, de unde și ung. cél). Rar. Țintă, punct de ochit. Scop.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TEL s. bătător, (reg.) sârmea. (~ pentru bătut frișca, ouăle etc.)

ȚEL s. v. cătare, miră, semn, țintă.

ȚEL s. 1. v. cauză. 2. v. scop. 3. v. țintă. 4. menire, obiectiv, rol, rost, scop, sens, țintă, (pop.) noimă. (~ul acestor măsuri a fost acela de a...)

TEL s. bătător, (reg.) sîrmea. (~ pentru bătut frișca, ouăle etc.)

țel s. v. CĂTARE. MIRĂ. SEMN. ȚINTĂ.

ȚEL s. 1. cauză, obiectiv, scop, țintă, (înv.) pricină. (Lupta pentru nobilul ~ al independenței.) 2. finalitate, scop, țintă. (Care este ~ acestei acțiuni?) 3. obiect, obiectiv, scop, țintă, (înv.) pravăț. (~ unei cercetări.) 4. menire, obiectiv, rol, rost, scop, sens, țintă, (pop.) noimă. (~ acestor măsuri a fost acela de a...)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tel (-luri), s. n.1. Sîrmă. – 2. Resort, arc, spirală. – 3. Coardă muzicală. – Mr. tel’u, megl. tel’. Tc. tel (Șeineanu, II, 353; Lokotsch 2060; Ronzevalle 66), cf. ngr. τέλι, alb., bg. tel.

țel (-luri), s. n.1. Țintă. – 2. Scop, intenție, obiectiv. – 3. Cătare, miră. – Var. țăl. Germ. Ziel, prin intermediul pol. cel (Miklosich, Slaw. Elem., 52; Cihac, II, 432; Berneker 124), mag. cél; mai puțin probabil prin rus. celĭ (Sanzewitsch 211), deoarece rus. provine din pol. (Vasmer, II, 288). – Der. țelui (var. țălui, țeli), vb. (a ochi).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Iustum et tenacem propositi virum... (lat. „Bărbatul – sau omul – drept și hotărît în țelurile sale”) – E începutul Odei III (3-1) de care am mai vorbit – a lui Horațiu (vezi: impavidum ferient ruinae). Dar îl pomenim și aici, fiindcă cel mai adesea îl vom găsi citat numai sub forma aceasta, sau încă și mai frecvent sub forma prescurtată: iustum et tenacem… Și mai avem un motiv: ca să amintim un exemplu istoric. Patriotul olandez din secolul al XVII-lea, Cornelius de Witt, cînd țara sa a fost invadată de trupele franceze ale lui Ludovic al XIV-lea, susținător al casei de Orania, s-a văzut supus la cele mai neomenoase torturi pentru convingerile sale republicane. Suportîndu-le stoic, el recita cu glas tare, în fața călăilor, acest iustum et tenacem propositi al lui Horațiu, care a fost și mai tîrziu reluat, parafrazat, cîntat și citat de nenumărați prozatori și poeți din diverse țări europene. E un omagiu ce se adresează persoanelor neclintite în hotărîrile lor, oamenilor ce întrunesc însușirile de care vorbea marele poet latin. LIT.

Intrare: tel (s.n.)
tel1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tel
  • telul
  • telu‑
plural
  • teluri
  • telurile
genitiv-dativ singular
  • tel
  • telului
plural
  • teluri
  • telurilor
vocativ singular
plural
Intrare: țel
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țel
  • țelul
  • țelu‑
plural
  • țeluri
  • țelurile
genitiv-dativ singular
  • țel
  • țelului
plural
  • țeluri
  • țelurilor
vocativ singular
plural
țeu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țul
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țev
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tel, telurisubstantiv neutru

  • 1. Instrument de sârmă cu mâner folosit în bucătărie pentru a bate albușul de ou, frișca, crema etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. Resort, arc de sârmă (de oțel) folosit la canapele, somiere, fotolii etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: drot
    • format_quote Săltînd ca pe teluri de oțel, copila trecu pe dinaintea lui. SADOVEANU, Z. C. 154. DLRLC
    • 2.1. rar Sârmă care susține și întărește forma unui corset. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Corset cu teluri de criță, cum se purta pe vremuri. HOGAȘ, H. 103. DLRLC
  • 3. Coardă mică de metal la un instrument muzical. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mi se rupsese la tambură telul. PANN, P. V. III 136. DLRLC
etimologie:

țel, țelurisubstantiv neutru

  • 1. Punct, loc la care cineva vrea să ajungă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Spre soare ni-e gîndul și mergem spre el, Lumina ni-e țintă și binele țel. COȘBUC, P. II 103. DLRLC
    • format_quote Singurul țel al vieții mele era să pot și eu adăogi o frunză la coroana strălucită a patriei mele. ALECSANDRI, O. P. 16. DLRLC
    • format_quote Văd că mă depărtez de țelul meu, prefer dar a sfîrși scrisoarea. NEGRUZZI, S. I 262. DLRLC
  • 2. învechit Punct, semn care se ochește, care trebuie nimerit când se trage cu o armă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: țintă
    • 2.1. Cătarea puștii. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Băgă mîna în torbă, scoase o lumînărică de ceară albă, o lipi la buza puștii, deasupra țelului. GANE, N. III 137. DLRLC
    • 2.2. Dispozitiv de ochire așezat în interiorul lunetei unei arme. DEX '09 DEX '98
    • chat_bubble A trage la țel sau a împușca în țel = a trage la țintă. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială În țel sau în țelul puștii = în bătaia puștii. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Mai bine le-aș avea [babițele] în țelul puștii. SADOVEANU, O. L. 17. DLRLC
      • format_quote Am pus-o [pușca] la ochi și am așteptat să-mi vie ursul în țel. GANE, N. I 130. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.