TELO¹- elem. teleo¹-. ()

TELO²- elem. tel³(o)-.

TEL³(O)- elem. „mamelon”. (< fr. thél/o/-, cf. gr. thele)

teleo- [At: DN³ / E: fr téléo~, it teleo-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: „scop”.

TELEO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „scop”. [Pron. -le-o-. / < fr. téléo-, it. teleo-, cf. gr. telos, teleos – scop].

TELEO¹-/TELO- elem. „scop, finalitate”; „capăt, sfârșit”. (< fr. téléo-, télo, cf. gr. telos, teleos)

TELO-₁ „capăt, sfîrșit; final, terminal”. ◊ gr. telos „sfîrșit, capăt” > fr. télo-, germ. id., engl. id. > rom. telo-. □ ~blaste (v. -blast), s. n. pl., celule care apar după formarea gastrulei în cavitatea blastoceliană, în regiunea blastoporului; ~blastie (v. -blastie), s. f., tip de formare a mezodermului sau a mezoblastului la metazoarele protostomiene, începînd de la cîteva celule inițiale; ~cel (v. -cel₁), s. n., cavitate a telencefalului; ~centric (v. -centric), adj., (despre cromozomi) cu centromerul terminal; ~chineză (v. -chineză), s. f., stadiu final al cariochinezei, în care cei doi nuclei sînt deja formați; ~crat (v. -crat), adj., care este intermediar între mezocrat și criocrat, încheind ciclul unei noi perioade glaciare; ~cromomere (v. cromo-, v. -mer), s. n. pl., cromomere localizate terminal; ~cromozom (v. cromo-, v. -zom), s. m., cromozom cu centromer terminal; ~dendron (v. -dendron), s. m., arborizație terminală a unui axon; ~fază (v. -fază), s. f., ultima fază a mitozei, în care se formează nucleul și noua membrană; sin. teleofază; ~fragmă (v. -fragmă), s. f., membrană subțire care intersectează discul izotropic în fibra musculară și formează marginea unui sarcomer; sin. membrana lui Krause; ~lecit (v. -lecit), adj., (despre ouă) care se caracterizează printr-un volum remarcabil de vitelus la unul dintre poli; ~lemă (v. -lemă₁), s. f., membrană situată peste o plăcuță motorie terminală într-o fibră musculară scheletică; ~mere (v. -mer), s. n. pl., capete ale cromozomilor situați distal față de centromer; ~sindeză (v. -sindeză), s. f., proces de împerechere cap la cap a cromozomilor omologi în cursul primei diviziuni meiotice; ~taxie (v. -taxie), s. f., deplasare a unui organism pe direcția de acțiune a stimulului; ~zom (v. -zom), s. m., cromozom telocentric, avînd centromerul situat la extremitatea cromatidelor.

TELO-₂ „mamelon”. ◊ gr. thele „mamelon” > fr. thélo-, engl. id., it. telo- > rom. telo-. □ ~id (v. -id), adj., în formă de mamelon; ~ragie (v. -ragie), s. f., hemoragie prin mamelon.

TEL-, v. TELO-₁. □ ~algie (v. -algie), s. f., senzație de durere care apare în altă parte decît în locul leziunii; ~angiectazie (v. angi/o-, v. -ectazie), s. f., dilatație a vaselor capilare din piele; ~autograf (v. auto-, v. -graf), s. n., teleautograf*; ~encefal (v. -encefal), s. n., partea anterioară a creierului.

TELEO-₂ „scop, finalitate”. ◊ gr. teios, eos „sfîrșit, capăt” > fr. téléo-, germ. id. it. id., engl. id. > rom. teleo-. □ ~fază (v. -fază), s. f., telofază*; ~logie (v. -logie₁), s. f., 1. Teorie a finalității. 2. Concepție filozofică idealistă care susține că procesele din univers s-ar desfășura în conformitate cu un anumit scop; ~nomie (v. -nomie), s. f., 1. Mod de explicare științifică a comportamentului orientat al sistemelor biologice. 2. Mecanism de reglare celulară determinat în mod obiectiv de anumite legități; ~taxie (v. -taxie), s. f., orientare de la distanță a unui animal în sensul apropierii sau depărtării de o sursă de excitație luminoasă, calorică etc.