3 intrări
6 definiții

Explicative DEX

țeleni v vz țelini

țelenit, ~ă a vz țelinit

țelini vir [At: DOSOFTEI, PAR. 130r/22 / V: țeleni / Pzi: ~nesc / E: țelină2] 1-2 (Îrg; d. pământ) A se preface în țelină2 (1) Si: a se înțeleni, a se părăgini.

țelinit, ~ă a [At: MOXA, 381/20 / V: ~len~ / Pl: ~iți, ~e / E: țeleni] (Îrg; d. pământ) 1 Întărit, uscat din cauza secetei. 2 Întărit din cauza necultivării. 3-4 Prefăcut în țelină2 (1-2) Si: înțelenit, părăginit.

Jargon

telinit (engl.= telinite), constituent petrografic al cărbunilor minerali cu structură celulară evidentă, de culoare cenușie până la albastră.

Arhaisme și regionalisme

țelini, pers. 3 sg. țelinește, vb. IV (înv.) a se face țelină, pământ nelucrat.

Intrare: telinit
telinit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: țelini
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țelini
  • țelinire
  • țelinit
  • țelinitu‑
  • țelinind
  • țelinindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • țelinește
(să)
  • țelinească
  • țelinea
  • țelini
  • țelinise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • țelinesc
(să)
  • țelinească
  • țelineau
  • țelini
  • țeliniseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țeleni
  • țelenire
  • țelenit
  • țelenitu‑
  • țelenind
  • țelenindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • țelenește
(să)
  • țelenească
  • țelenea
  • țeleni
  • țelenise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • țelenesc
(să)
  • țelenească
  • țeleneau
  • țeleni
  • țeleniseră
Intrare: țelinit
țelinit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țelinit
  • țelinitul
  • țelini
  • țelinita
plural
  • țeliniți
  • țeliniții
  • țelinite
  • țelinitele
genitiv-dativ singular
  • țelinit
  • țelinitului
  • țelinite
  • țelinitei
plural
  • țeliniți
  • țeliniților
  • țelinite
  • țelinitelor
vocativ singular
plural
țelenit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țelenit
  • țelenitul
  • țeleni
  • țelenita
plural
  • țeleniți
  • țeleniții
  • țelenite
  • țelenitele
genitiv-dativ singular
  • țelenit
  • țelenitului
  • țelenite
  • țelenitei
plural
  • țeleniți
  • țeleniților
  • țelenite
  • țelenitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țeliniverb

etimologie:

țelinit, țeliniadjectiv

învechit regional
  • 1. (Despre pământ) Întărit, uscat din cauza secetei. MDA2
  • 2. (Despre pământ) Întărit din cauza necultivării. MDA2
  • 3. (Despre pământ) Prefăcut în țelină. MDA2
etimologie:
  • țeleni MDA2

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.