16 definiții pentru teleologie

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TELEOLOGIE s. f. Doctrină potrivit căreia totul în lume a fost creat de Dumnezeu pentru a servi omului. ♦ Studiul scopurilor lucrurilor; teoria finalității. [Pr.: -le-o-] – Din fr. téléologie.

teleologie sf [At: CADE / P: ~le-o~ / E: fr téléologie] 1 Doctrină filozofică potrivit căreia totul în natură ar fi organizat în conformitate cu un anumit scop, cu o anumită cauză finală Si: finalism, teleonomie (1). 2 Cercetare în funcție de scop Si: teleonomie (2).

TELEOLOGIE s. f. Doctrină filozofică potrivit căreia totul în natură ar fi organizat în conformitate cu un anumit scop, cu o anumită cauză finală. ♦ Studiul, cercetarea în funcție de scop; teoria finalității. [Pr.: -le-o-] – Din fr. téléologie.

TELEOLOGIE s. f. Doctrină filozofică idealistă, potrivit căreia totul în natură ar fi organizat în conformitate cu un anume scop, cu o anume cauză finală.

TELEOLOGIE s.f. 1. Teoria finalității, studiul scopurilor; finalism. 2. Concepție filozofică idealistă potrivit căreia atît societatea, cît și natura ar fi organizate conform unui anumit scop, cu o anumită finalitate. [Gen. -iei. / < fr. téléologie, cf. gr. teleos – scop, logos – studiu].

TELEOLOGIE s. f. 1. teoria finalității, studiul scopurilor. 2. concepție filozofică idealistă potrivit căreia atât societatea, cât și natura ar fi organizate conform unui anumit scop, cu o anumită finalitate; finalism, teleonomie (1). (< fr. téléologie)

TELEOLOGIE f. Concepție filozofică care consideră că orice fenomen sau proces din natură are un scop prestabilit; finalism. [G.-D. teleologiei; Sil. -le-o-] /<fr. téléologie

teleologie f. Filoz. doctrina cauzelor finale.

*teleologíe f. (vgr. téleios, final, și -logie). Fil. Doctrina care caută să descopere scopu tuturor faptelor naturiĭ: sistema teleologică a luĭ Origene.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

teleologie (desp. -le-o-) s. f., art. teleologia, g.-d. teleologii, art. teleologiei

teleologie (-le-o-) s. f., art. teleologia, g.-d. teleologii, art. teleologiei

teleologie s. f. (sil. -le-o-), art. teleologia, g.-d. teleologii, art. teleologiei

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

TELEO-2 „scop, finalitate”. ◊ gr. teios, eos „sfîrșit, capăt” > fr. téléo-, germ. id. it. id., engl. id. > rom. teleo-.~fază (v. -fază), s. f., telofază*; ~logie (v. -logie1), s. f., 1. Teorie a finalității. 2. Concepție filozofică idealistă care susține că procesele din univers s-ar desfășura în conformitate cu un anumit scop; ~nomie (v. -nomie), s. f., 1. Mod de explicare științifică a comportamentului orientat al sistemelor biologice. 2. Mecanism de reglare celulară determinat în mod obiectiv de anumite legități; ~taxie (v. -taxie), s. f., orientare de la distanță a unui animal în sensul apropierii sau depărtării de o sursă de excitație luminoasă, calorică etc.

Intrare: teleologie
  • silabație: te-le-o- info
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • teleologie
  • teleologia
plural
genitiv-dativ singular
  • teleologii
  • teleologiei
plural
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

teleologiesubstantiv feminin

  • 1. Doctrină potrivit căreia totul în lume a fost creat de Dumnezeu pentru a servi omului. DEX '09 DLRLC DN
    • 1.1. Studiul scopurilor lucrurilor; teoria finalității. DEX '09 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.