2 intrări

8 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TELEMATIC, -Ă, telematici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Tehnică de trasmitere și prelucrare automată a informației la mare distanță prin intermediul sateliților și al altor procedee moderne de comunicație. 2. Adj. Care folosește rețelele de telematică (1). – Din fr. télématique.

telematic, ~ă [At: DEX-S / Pl: ~ici, ~ice / E: fr télématique] 1 sf Tehnică2 de transmitere și prelucrare automată a informației la mare distanță prin intermediul sateliților și al altor procedee moderne de comunicație. 2 a Care folosește rețelele de telematică (1).

TELEMATIC, -Ă, telematici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Tehnică de transmitere și prelucrare automată a informației la mare distanță prin intermediul sateliților și al altor procedee moderne de comunicație. 2. Adj. Care folosește rețelele de telematică (1). – Din fr. télématique.

TELEMATICĂ s. f. tehnica transmiterii la mare distanță și a valorificării informațiilor, care combină informatica cu sateliți și alte procedee moderne de comunicații. (< fr. télématique)

telematic, -ă adj. Care folosește rețelele de telematică ◊ „Annecy va fi primul oraș telematic din Franța.” R.l. 12 X 79 p. 6; v. și viditel (din fr. télématique; DMC 1978)

telematică s. f. (inform.) ◊ „Informația «telematizată». Autoritățile franceze au anunțat recent un șir de hotărâri privind crearea unei vaste rețele de «telematică», tehnica transmiterii la mare distanță și valorificării informațiilor, care combină informatica (computere de mari dimensiuni și «bănci» gigantice de date) cu sateliți și alte procedee moderne de comunicații (telefonie, telex, teleconferință, videoconferință, instalații de telecoptere, sisteme teletext).” Sc. 3 III 79 p. 5 (din fr. télématique; cf. it. telematica; DMC 1978, DPN 1979)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

telematic adj. m., pl. telematici; f. sg. telematică, pl. telematici

telematică s. f., g.-d. art. telematicii

Intrare: telematic
telematic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • telematic
  • telematicul
  • telematicu‑
  • telematică
  • telematica
plural
  • telematici
  • telematicii
  • telematice
  • telematicele
genitiv-dativ singular
  • telematic
  • telematicului
  • telematice
  • telematicei
plural
  • telematici
  • telematicilor
  • telematice
  • telematicelor
vocativ singular
plural
Intrare: telematică
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • telematică
  • telematica
plural
genitiv-dativ singular
  • telematici
  • telematicii
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

telematic, telematicăadjectiv

  • 1. Care folosește rețelele de telematică. DEX '09 DEX '98
etimologie:

telematicăsubstantiv feminin

  • 1. Tehnică de trasmitere și prelucrare automată a informației la mare distanță prin intermediul sateliților și al altor procedee moderne de comunicație. DEX '09 MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.