TELELÉU, -EÁ, telelei, -ele, s. m. și f. Om fără căpătâi, care își pierde vremea (umblând de colo până colo) fără nici o treabă. ◊ Expr. (Adverbial) A umbla teleleu (Tănase) = a umbla de colo până colo, fără rost. A fi teleleu Tănase = a fi zăpăcit, aiurit, năuc. – Din magh. telelö.
Sursa: DEX '98 | Adăugată de claudia | Greșeală de tipar | Permalink

TELELÉU ~i m. pop. Persoană care umblă fără rost, pierzând vremea în zadar; pierde-vară. ◊ A umbla ~ (Tănase) a hoinări. A fi ~ Tănase a fi zăpăcit, năuc. /<ung. telelö
Sursa: NODEX | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

TELELÉU s. v. derbedeu, golan, haimana, vagabond.
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

teleléu s. m., art. teleléul; pl. teleléi, art. teleléii
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink