TELEFONOMÉTRU, telefonometre, s. n. Contor pentru înregistrarea numărului și duratei convorbirilor telefonice. – Din fr. téléphonomètre.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de anonim | Semnalează o greșeală | Permalink

TELEFONOMÉTRU s.n. Contor care indică numărul și durata convorbirilor telefonice taxate. [< fr. téléphonomètre].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TELEFONOMÉTRU s. n. contor care indică numărul și durata convorbirilor telefonice taxate. (< fr. téléphonomètre)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

telefonométru s. n., pl. telefonométre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink