TELEDIRIJÁRE, teledirijări, s. f. Acțiunea de a teledirija. – V. teledirija.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
claudia
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TELEDIRIJÁRE s.f. Acțiunea de a teledirija; telecomandare. [< teledirija].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
teledirijáre s. f. dirijare
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TELEDIRIJÁ, teledirijez, vb. I. Tranz. A telecomanda. – Tele- + dirija.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
claudia
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A TELEDIRIJÁ ~éz tranz. (nave, rachete, proiectile etc.) A dirija de la distanță (prin mijloace de telecomunicație); a telecomanda; a teleghida. /<fr. télédiriger
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TELEDIRIJÁ vb. I. tr. A telecomanda. [Cf. fr. télédiriger].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TELEDIRIJÁ vb. tr. a telecomanda. (< fr. télédiriger)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
teledirijá vb. dirija
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
teledirijáre s.f. Acțiunea de a dirija de la distanță ◊ „Teledirijarea automată a traficului feroviar cuprinde sectoare de linie de 200300 km pe care circulația se desfășoară conform cu varianta de scurgere a garniturilor de tren.” Sc. 31 VII 66 p. 4 (din teledirija; Fl. Dimitrescu în LR 2/70 p. 142; DN3)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink