TELEDETECȚIE, teledetecții, s. f. Complex de tehnici utilizate pentru prelucrarea de la distanță a unor date cu privire la obiecte sau fenomene. – Din fr. télédétection.

teledetecție sf [At: DEX-S / Pl: ~ții / E: fr télédétection] Complex de tehnici² utilizate pentru prelucrarea de la distanță a unor date cu privire la obiecte sau fenomene.

TELEDETECȚIE, teledetecții, s. f. Complex de tehnici utilizate pentru prelucrarea de la distanță a unor date cu privire la obiecte sau fenomene. – Din fr. télédétection.

TELEDETECȚIE s. f. ansamblu de metode care fac posibilă obținerea de informații asupra obiectelor aflate la distanță. (< fr. télédetection)

teledetecție s. f. (tehn.) Știința și tehnica detecției la distanță ◊ „Teledetecția, tehnică polivalentă (de cercetare, supraveghere, descoperire și inventariere a resurselor pământului), permite obținerea unei cantități uriașe și exacte de informații, imposibil de colecționat prin metode clasice.” I.B. 25 IV 77 p. 2. ◊ „Teledetecția hidrologică – O imagine a planetei Terra?” Pr.R.TV 25 I 78 p. 10. ◊ „Peste câteva săptămâni, fotografiile sateliților americani «Landsat» de teledetecție a resurselor terestre, vor fi realizate în zece zile, în loc de 30.” R.l. 3 V 79 p. 6; v. și 31 X 79 p. 6, 21 VI 84 p. 6 (din fr. télédétection; PR 1960; DEX-S)

teledetecție s. f., g.-d. art. teledetecției