TEIULÉȚ, teiuleți, s. m. Teișor (1). – Tei + suf. -uleț.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TEIULÉȚ s. (BOT.) teișor.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

teiuléț s. m., pl. teiuléți
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink