TEICÚȚĂ, teicuțe, s. f. Diminutiv al lui teică. – Teică + suf. -uță.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

teicúță s. f., g.-d. art. teicúței; pl. teicúțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink