TEHNI- v. tehnic [în DN].

TEHNO²- Element de compunere însemnând „tehnic”, „în legătură cu tehnica”, care servește la formarea unor substantive, a unor adjective și a unor verbe. – Din fr. techno-.

tehno- [At: DLR / E: fr techno-] Element prim de compunere savantă cu semnificația „tehnic²” .

țăgni v vz țăhni

țăhni vi [At: NEGRUZZI, S. II, 264 / V: țeh~, țeheni, țâh~, țăgni / Pzi: ~nesc / E: țah + -(ă)ni] 1 (Mol; d. câini) A lătra cu întreruperi (mai ales urmărind sălbăticiunile sau vânatul) Si: a chefni (1), țăhăi (1), (reg) a țăhălui¹ (1). 2 (Reg; fig) A vorbi mult. 3 (Reg; fig) A face cuiva observații. 4 (Reg; mai ales d. câini) A mârâi. 5 (Reg; fig) A țipa (de necaz, de durere).

țâhni v vz țăhni

țeheni v vz țăhni¹

țehni v vz țăhni

TEHNO- Element de compunere care înseamnă „tehnic”, „în legătură cu tehnica” și care servește la formarea unor substantive, a unor adjective și a unor verbe. – Din fr. techno-.

ȚĂHNI, țăhnesc, vb. IV. Intranz. (Regional, despre cîini) A lătra cu întreruperi (mai ales urmărind sălbăticiunile sau vînatul); a chefni. Alți copoi, în altă parte, au prins a țăhni, adulmecînd altă sălbătăciune. SADOVEANU, D. P. 82. Cîntau și într-acolo cornuri și țăhneau înăbușit cînii. id. F. J. 373. Deprinde... Pre căpoieș s-alerge țăhnind după găină. NEGRUZZI, S. II 264.

TECHN- v. tehnic [în DN].

TECHNI- v. tehnic [în DN].

TECHNO- v. tehnic [în DN].

TEHN- v. tehnic [în DN].

TEHNIC, -Ă adj. Referitor la tehnică; propriu unei arte, unei meserii etc. ◊ Termen tehnic = termen care denumește o anumită noțiune dintr-un domeniu al științei, al tehnicii etc. // (În forma tehn-, tehni-, tehno-; scris și techn-, techni-, techno-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) tehnică”, „procedeu, capacitate din tehnică”. // s.m. (Rar) Maistru tehnician, mecanic. [Cf. fr. technique, lat. technicus, gr. technikos].

TEHNO- v. tehnic [în DN].

-TEHNIC²(Ă) elem. tehn(o)-.

TEHN(O), -TEHNIC(Ă), -TEHNIE elem. „artă, meserie”, „tehnică, procedeu”. (< fr. techn/o/-, -technique, -technie, cf. gr. tekhne)

țehnì v. Mold. a schelălăi. [Onomatopee].

țăhni (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. țăhnește, 3 pl. țăhnesc, imperf. 3 sg. țăhnea; conj. prez. 3 să țăhnească

țăhni (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. țăhnește, imperf. 3 sg. țăhnea; conj. prez. 3 să țăhnească

țăhni vb., ind. prez. 3 sg. țăhnește, imperf. 3 sg. țăhnea; conj. prez. 3 sg. și pl. țăhnească

țehni (-nesc, -it), vb. – A lătra, a hămăi. – Var. țîhni. Mag. csehelni (Cihac, II, 434).

TEHNO- „tehnică, profesie”. ◊ gr. tekhne „meșteșug, meserie” > fr. techno-, engl. id., germ. id. > rom. tehno-. □ ~crație (v. -crație), s. f., 1. Doctrină și curent social-politic contemporan, care postulează cadrul unor structuri în care puterea să aparțină nu factorilor politici, ci oamenilor de știință, tehnicienilor și organizatorilor; sin. tehnocratism. 2. Intelectualitate tehnocratică; ~fil (v. -fil₁), adj., (despre specii animale) care se adaptează ușor la civilizația tehnică; ~grafie (v. -grafie), s. f., descriere a diferitelor profesii și a procedeelor lor de lucru; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în tehnologie; ~logie (v. -logie₁), s. f., 1. Știință a procedeelor și a mijloacelor de prelucrare a materialelor. 2. Ansamblu al proceselor, metodelor, procedeelor, operațiilor etc. utilizate în scopul obținerii unui anumit produs; ~patie (v. -patie), s. f., denumire generală pentru bolile profesionale; ~patologie (v. pato-, v. -logie₁), s. f., ramură a patologiei care tratează despre bolile produse prin deficiențe în tehnica întreținerii și exploatării animalelor; ~psihologie (v. psiho-, v. -logie₁), s. f., ramură a psihologiei care se ocupă de mijloacele aplicării practice a psihologiei teoretice; ~sferă (v. -sferă), s. f., zonă de activitate tehnică a omului.

ȚĂHNI vb. v. chefni.

țăhni vb. v. CHEFNI.