teglar sm [At: DRLU / Pl: ~i / E: teglă + -ar] (Trs; Mar) 1-2 Cărămidar (1-2).

ȚIGLAR, țiglari, s. m. Persoană care face țigle¹ sau care acoperă clădirile cu țiglă¹. – Țiglă¹ + suf. -ar.

țeglar² s [At: A III, 2 / Pl: ? / E: țaglă¹ + -ar] (Reg) Gard cu leațuri.

țeglar¹ sm vz țiglar¹

țiglar¹ [At: POLIZU / V: (rar) țeg~ / Pl: ~i / E: țiglă¹ + -ar] 1 sm Persoană care face țigle¹ (1). 2 sm Lucrător care acoperă casele cu țiglă¹ (1). 3-4 sm, a (Ban) Cărămidar.

ȚIGLAR, ȚÎGLAR(IU) sm. ⊕ Cel ce face țigle (de acoperit casele): pentru aceea e secetă, că Țiganii ~i au legat ploile (GRM.).

ȚIGLAR, țiglari, s. m. Persoană care face țigle¹ sau care acoperă clădirile cu țiglă¹. – Țiglă + suf. -ar.

ȚIGLAR, țiglari, s. m. Lucrător care face țigle sau care acoperă clădirile cu țiglă.

ȚIGLAR ~i m. 1) rar Persoană care face țigle. 2) rar Muncitor specializat în acoperirea clădirilor cu țiglă. 3) înv. Negustor de țiglă. /țiglă + suf. ~ar

țiglar (desp. ți-glar) s. m., pl. țiglari

țiglar (ți-glar) s. m., pl. țiglari

țiglar s. m. (sil. -glar), pl. țiglari

TEGLAR s. v. cărămidar.

teglar s. v. CĂRĂMIDAR.

teglár, teglari, (dial. teglar), s.m. (reg.) Cărămidar. ■ În nordul Trans. (ALR, s.n.; vol. II, h. 515). – Din teglă + suf. -ar (MDA).

teglar, teglari, s.m. – (reg.) Cărămidar. ♦ (onom.) Teglaș, Teglas, Teglași, nume de familie (183 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). (Trans., Maram.). – Din teglă + suf. -ar (MDA).