9 definiții pentru «tedeum»   declinări

TEDÉUM, tedeumuri, s. n. 1. Vechi imn latin în formă de psalm de preamărire a lui Dumnezeu. 2. Scurt serviciu religios (oficiat într-o împrejurare solemnă). [Scris și: Te Deum] – Din lat. Te Deum [laudamus].
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

tedéum (serviciu religios) (-de-um) s. n., pl. tedéumuri
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

TEDÉUM s. (BIS.) (înv.) moleben, slavoslovie. (A oficia un ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TEDÉUM ŭri n. 1) Cântec religios, în limba latină, având ca subiect proslăvirea lui Dumnezeu. 2) Serviciu divin scurt, oficiat la începutul unor festivități. [Sil. -de-um] /<lat. Te Deum
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TEDÉUM s.n. Slujbă, serviciu divin care se oficiază în împrejurări solemne. [Pron. -de-um. / < lat., fr. Te Deum (laudamus)].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TEDÉUM s. n. 1. serviciu divin care se oficiază cu prilejul unor momente solemne. 2. (muz.) compoziție scrisă pentru astfel de ceremonie. (< lat. Te Deum /laudamus/)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

tedéum s. n. (sil. -de-um), pl. tedéumuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

te déum n., pl. urĭ (lat. te Deum laudamus, „pe tine, Doamne, te lăudăm”, cum începe un vestit cîntec al bisericiĭ catolice). Serviciŭ religios solemn. V. slavoslovie.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

tedeum (cuv. lat.) 1. Imn (1) atribuit lui Niceta de Remesiana (335-404), care începe cu cuvintele: Te Deum laudamus.... 2. Slujbă bis. ținută cu prilejul unor momente solemne (în afara liturghiei*), care începe cu imnul t. (1). Sin.: molénie (sl. молини, gr. τέησις, lat. preces, „rugăciune [de mulțumire]”). 3. Compoziție muzicală de tipul cantatei*. Cultivat de clasici, a atins punctul culminant prin T. lui Bruckner.
Sursa: DTM (2010) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Anunț important

DEX online anunță cu mândrie că, începând cu 15 aprilie, vom pune la dispoziția publicului larg binecunoscutul DISOO (Dicționar Ilustrat de Sexualitate Orientală Orientată). Autorii acestuia, Vysapha Kootopa Kaleala și Sanookredetz Chespoon, au fost de acord să ne pună la dispoziție acest dicționar, inclusiv imaginile. Suntem în special mulțumiți de traducerea acestuia în limba română, la care am muncit asiduu în ultimele șase luni, fiind nevoie inclusiv de cursuri de specializare. Având în vedere că cei mai mulți utilizatori sunt obișnuiți cu formatul fără poze, acesta va rămâne formatul implicit. Dacă doriți să activați pozele, vă rugăm setați acest lucru de la Preferințele contului.

Închide