Iris tectorum Maxim. Specie care înflorește vara. Flori (foliolele exterioare lila-deschis cu nervuri închise, unguicula cu o creastă albă cu pete maronii; cele interne invers-ovate) mari, dispuse cîteva în buchet, la vîrful unei tulpini înalte pînă la 35, cm. Frunze late, rigide, verzi-deschis. Plantă cu rizomi, se cultivă în terenuri expuse la soare, mai mult uscate decît umede. Rezistă iarna afară, protejate cu paie sau frunze.

Sempervivum tectorum L. Specie care înflorește vara. Flori roz-purpurii, sesile sau cu peduncul scurt (corolă cu 6 sau 12 petale, pînă la 1,2 cm lungime, lanceolate, stamine concrescute la bază cu petalele), pînă la 16, în cime, scorpioide, reunite în corimb terminal, pe tulpină. Frunzele radicale în rozete, pînă la 20 cm diametru, verzi, suculente, alungit-eliptice-obovoidale, acute la vîrf, cu peri pe margini. La baza tulpinii, sub rozetă sau în axa frunzelor de la bază, pornesc rădăcini din care cresc, pe sol, rozete orbiculare compuse din frunze așezate imbricat. Tulpină pînă la 30 cm înălțime, scurt-pubescentă, dreaptă, numai în treimea superioară cu ramuri florifere, acoperită cu frunze nepețiolate, erecte, alterne, cele inferioare glabre.