TECTO¹-/TECTONO- elem. „structură, organizare”. (< fr. tecto-, germ. tektono-, cf. gr. tekton)

TECTO²- elem. acoperiș. (< fr. tecto-, cf. lat. tectum)

TECTONO- elem. tecto¹-.

TECTO-₁ „structură, organizare”. ◊ gr. tekton „constructor, dulgher” > fr. tecto-, engl. id., germ. tekto- > rom. tecto-. □ ~geneză (v. -geneză), s. f., proces de formare a structurilor geologice de cutare și faliere; sin. tectonogeneză; ~logie (v. -logie₁), s. f., ramură a morfologiei care se ocupă cu structura organismelor, în special cu aceea a coloniilor de animale; ~plesiotip (~pleziotip) (v. plesio-, v. -tip), s. n., exemplar vegetal ales pentru analiza structurii microscopice a tipului inițial al speciei sau al genului, dar cu exemplarele descinse mai tîrziu; ~tip (v. -tip), s. n., fragment al exemplarului vegetal tipic folosit pentru analize microscopice.

TECTO-₂ „acoperiș”. ◊ L. tectum „acoperiș” > fr. tecto-, engl. id. > rom. tecto-. □ ~cefalie (v. -cefalie), s. f., anomalie congenitală constînd în prezența unei cutii craniene turtite, în formă de acoperiș de casă.

TECTONO- „structură, organizare”. ◊ gr. tekton, onos „dulgher, constructor” > germ. tektono- > rom. tectono-. □ ~geneză (v. -geneză), s. f., tectogeneză*; ~sferă (v. -sferă), s. f., geosferă de la periferia globului terestru, în care materialele componente iau parte la procesele orogenetice și epirogenetice care afectează scoarța.