tecar [At: CADE / Pl: ~e sn, ~i am / E: teacă + -ar] (Reg) 1 sn Teacă de piele, în care ciobanii își țin lingura. 2 a (îs) Salcâmi ~i Salcâmi cu fructele în formă de teacă, plantați pentruobținerea gardurilor vii.

teacăr sm [At: COMAN, GL. / V: (reg) tec~ / Pl: ~i / E: ns cf tecărău¹, techergheu] 1 (Mun) Tânăr care umblă fără rost Si: haimana. 2 (Olt; Trs) Om prost Si: prostănac.

tecăr sm vz teacăr

țachiră sf vz țechiră

țecăr sn vz țechiră

țecheră sf vz țechiră

țechere sf vz țechiră

țechiră sf [At: (a. 1779) FURNICĂ, I. C. 92 / V: ~cheră (A și: țecheră), ~chere, țichi~, țichire, țicheră, țicără, țeichere, țecăr, țegăr sn, țachi~ sf / Pl: ~re, ~ri / E: săs Zecker (ger Zöger)] (Reg) 1 Coșniță folosită la târguieli, la transportul alimentelor etc. 2 (Îs) Copil din țichire Bastard. corectat(ă)

țegăr sn vz țechiră

țeichere sf vz țechiră

țicără sf vz țechiră

țicheră sf vz țechiră

țichiră sf vz țechiră

țichire sf vz țechiră

❍ȚECHIRĂ (pl. -re) sf. Trans. Coșniță, coș de papură: Mînc un măr și două pere, La inimă tot nu mere, Să mînc o ~ plină, Inima nu mi-o alină (IK.-BRS.) [germ. Zecker].

❍ȚICHIRE sf. Trans. (PĂC.) = ȚECHIRĂ.

ȚECHIRĂ, țechire, s. f. (Regional) Coșniță, coș (de papură sau de nuiele). Mînc un măr și două pere, La inimă tot nu mere; Să mînc o țechiră plină, Inima nu mi-o alină! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 155.

ȚECHIRĂ, țechire, s. f. (Reg.) Coșniță, coș (de papură sau de nuiele). – Germ. dial. Zecker.

țechíră f., pl. e (germ. dial. zecker). Trans. P. P. Coșuleț de papură de purtat atîrnat de braț.

țechiră (-re), s. f. – (Trans.) Coș mare. Germ. Zecker (Tiktin).

TEACĂR s. v. derbedeu, golan, haimana, vagabond.

ȚECHIRĂ s. v. coșniță.

teacăr s. v. DERBEDEU. GOLAN. HAIMANA. VAGABOND.

țechiră s. v. COȘNIȚĂ.

tecar, tecare, s.n. (reg.) teacă de piele.

teacăr, teacări, s.m. (reg.) 1. haimana. 2. om prost, prostănac.

țechiră, țechire, s.f. (reg.) coșniță; (expr.) copil din țechire = bastard.