TECĂRĂU s. v. ceatlău, cruce.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

tecărắu s.n. și s.m. (reg.) 1. (s.n.) lemn cu care se strânge funia care leagă lemnele, fânul. 2. (s.m.) om mic și bondoc.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

tecărắu (-ắi), s. m. – (Trans.) Sucitor, ceatlău, băț cu diferite întrebuințări. Mag. tekerö (Candrea; Gáldi, Dict., 262). – Der. tecări, vb. (a strînge cu un tecărău).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink