16 definiții pentru «teatru»   declinări

TEÁTRU, teatre, s. n. I. 1. Clădire sau loc special amenajat în vederea reprezentării de spectacole; p. ext. instituție de cultură care organizează spectacole. 2. Spectacol, reprezentație dramatică. ◊ Loc. adj. De teatru = care se reprezintă la teatru (I 1), destinat a fi reprezentat pe scenă. ◊ Expr. A face (sau a juca) teatru = a se preface. ♦ (Fam.) Discuție aprinsă între mai mulți, ceartă care atrage pe curioși. 3. Arta de a prezenta în fața unui public un spectacol, o piesă. ♦ Profesia de actor, de regizor. 4. Literatură dramatică; culegere de piese. ♦ Ansamblul operelor dramatice care prezintă caractere comune sau au o origine comună. II. Loc unde se petrece un eveniment, unde are loc o acțiune, ◊ Teatru de operații (sau de război) = teritoriu, spațiu maritim sau aerian unde în timp de război au loc acțiuni militare de o mare importanță strategică. – Din fr. théâtre, lat. theatrum.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

TEÁTRU, teatre, s. n. I. 1. Clădire sau loc special amenajat în vederea reprezentării de spectacole; p. ext. instituție de cultură care organizează spectacole. 2. Spectacol, reprezentație dramatică. ◊ Loc. adj. De teatru = care se reprezintă la teatru (I 1), destinat a fi reprezentat pe scenă. ◊ Expr. A face (sau a juca) teatru = a se preface. ♦ (Fam.) Discuție aprinsă între mai mulți, ceartă care atrage pe curioși. 3. Arta de a prezenta în fața unui public un spectacol, o piesă. ♦ Profesiunea de actor, de regizor. 4. Literatură dramatică; culegere de piese. ♦ Ansamblul operelor dramatice care prezintă caractere comune sau au o origine comună. II. Loc unde se petrece un eveniment, unde are loc o acțiune. ◊ Teatru de operații (sau de război) = câmp de luptă; teritoriu, loc unde au loc acțiuni militare ample în timp de război. – Din fr. théâtre, lat. theatrum.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

teátru (tea-tru) s. n., art. teátrul; pl. teátre
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

TEÁTRU s. 1. v. actorie. 2. scenă. (A părăsit ~l în culmea gloriei.) 3. v. dramaturgie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TEÁTRU ~e n. 1) Instituție de cultură care se ocupă cu punerea în scenă a operelor dramatice sau muzicale. ~ de revistă. ~ de păpuși. ~ de operă. 2) Clădire în care se află această instituție. ◊ ~ de vară loc special amenajat într-o grădină publică, unde au loc reprezentații artistice vara. 3) Prezentare pe scenă a unei opere dramatice; spectacol dramatic. ◊ De ~ care este destinat scenei; teatral. 4) Arta de a reprezenta pe scenă opere dramatice; profesie de actor. 5) Ansamblu de opere dramatice (aparținând unui scriitor, unei școli literare sau unei epoci); dramaturgie. 6) pop. Discuție aprinsă care atrage atenția celor din jur. ◊ A face (sau a juca) ~ a se preface. 7) Loc de desfășurare (a unei acțiuni, a unui eveniment etc.). ◊ ~ de operații (sau de război) zonă în care are loc o acțiune militară; câmp de luptă. [Sil. tea-tru] /<lat. theatrum, ngr. théatron, fr. theâtre, germ. Theater
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TEÁTRU s.n. I. 1. Clădire special construită pentru reprezentarea spectacolelor. 2. Spectacol, reprezentație. ◊ A face (sau a juca) teatru = a se preface. 3. Arta de a reprezenta opere dramatice; dramaturgie; profesiunea de actor. 4. Literatură dramatică; culegere de piese. II. Loc unde se petrece, unde se desfășoară o întâmplare, un eveniment. ◊ (Mil.) Teatru de operații (sau de război) = câmp de luptă. // (În forma teatro-; scris și theatro-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) arta dramatică”, „dramatic”, „(referitor la) teatru (I)”, [Pron. tea-. / cf. fr. théâtre, it. teatro, germ. Theater < lat. theatrum, gr. theatron].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TEÁTRU s. n. I. 1. arta de a reprezenta în fața unui public un spectacol dramatic, muzical, coregrafic etc. 2. instituție artistică destinată reprezentării spectacolelor. 3. totalitatea lucrărilor dramatice ale unui popor sau autor; dramaturgie. 4. profesiunea de actor sau de regizor. 5. spectacol, reprezentație scenică. ♦ a face (sau a juca) ~ = a se preface. II. loc unde se petrece, se desfășoară un eveniment, o acțiune. ♦ ~ de război = vast spațiu terestru, maritim, aerian în care se duc acțiuni militare de mare importanță politico-strategică; (în trecut) ~ de operații = teritoriu unde se desfășoară acțiuni de luptă. (< fr. théâtre, lat. theatrum, gr. theatron, germ. Theater)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

teátru s. n. (sil. tea-tru), art. teátrul; pl. teátre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

teátru (-re), s. n.1. Spectacol. – 2. Instituție de cultură care organizează spectacole. – Mr. θeatru. Fr. théâtre, și mai înainte (se. XVIII) din ngr. θέατρον. – Der. teatral, adj., din fr. théâtral; teatricesc, adj. (înv., teatral), după ngr. θεατριϰός.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

teatru n. 1. locul unde se dau reprezentațiuni dramatice: se duce la teatru; 2. scenă: regulele teatrului; 3. arta, profesiunea de actor: a se destina teatrului; 4. literatură dramatică: teatru la Greci; 5. culegere de opere dramatice ale unui autor: Teatrul lui Alexandri; 6. locul unde se petrec fapte sau evenimente însemnate: teatrul răsboiului.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

*teátru (ea 2 silabe) n., pl. e (lat. theátrum, d. vgr. théatron). Casă în care actoriĭ joacă diferite pĭese (comediĭ, tragediĭ) și în care publicu îșĭ plătește locu: a zidi un teatru. Arta teatrală, profesiunea de actor: a se destina teatruluĭ. Arta de a compune pĭese teatrale: regulele teatruluĭ. Culegere de pĭese teatrale ale uneĭ epoce, uneĭ țărĭ saŭ unuĭ autor: teatru antic, teatru francez, teatru luĭ Alexandri. Fig. Întîmplare comică saŭ tragică: a fost adevărat teatru acolo. Prezident de teatru, prezident fără autoritate. Teatru războĭuluĭ, locu unde se desfășoară războĭu.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

teátru-documént s.n. (Piesă de) teatru cu valoare de document ◊ „[...] în categoria teatrului-document pot fi încadrate spectacolele teatrului Taganka din Moscova.” R.l. 26 II 84 p. 2. ◊ „Din categoria teatrului-document, «Ghetou» [...] reconstituie o dureroasă realitate a anilor ‘40.” ◊ „22” 25/93 p. 15 (din teatru + document)
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

teátru-laboratór s.n. Teatru experimental (de tineret) ◊ Teatrul laborator al studenților bucureșteni, «Podul», își reia activitatea.” Cont. 15 I 71 p. 4. ◊ „Teatrul viu (Living Theatre), cea mai cunoscută grupare de avangardă din S.U.A., s-a afirmat la New York și a fost stimulat de modelul Teatrului-laborator al lui Jerzy Grotowski.” (f.d.) (din teatru + laborator)
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

irozi, teatru popular, cu caracter religios, de origine cultă, care înfățișează legenda Nașterii. Despre prezența i. la români nu deținem date anterioare sec. 18 (Miron Costin). Kogălniceanu menționează ca interpreți ai „misterelor religioase” irodul sau betleemul pe „dascăli și pe dieci”, iar mai târziu, pe „fiii de boieri”. În sec. 19 obiceiul a fost preluat de popor: „tacâmuri irodești” pe care îl jucau „pe la moșiile boierilor” și „la casele negustorilor” (Burada). Pătrunzând în repertoriul maselor, i. li s-au adus treptat modificări, în contact, probabil și cu teatrul de haiduci și de păpuși (Caraman), cu conținutul profan al acestora, ceea ce a apărut ca o necesitate psihologică de compensare a atmosferei religioase. În multe zone, i. anticipă sau continuă teatrul de păpuși (Brăiloiu). Repertoriul este eterogen: se succed cântece de stea*, melodii de origine bis. cu melodii adaptate sau create de popor, cu cântece din armată, romanțe (2) și cuplete de revistă*. Sin.: vicleim; vertep.
Sursa: DTM (2010) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

teatru instrumental (muzical) v. obiect sonor; sincretism.
Sursa: DTM (2010) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

a juca teatru expr. a se preface.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink